Tubul digestiv – Pierre Valentin Marchesseau

Pentru fiecare mașină există un anumit tip de carburant care se potrivește cu „organele” acelei mașini. Un motor cu explozie merge cu benzină, un cazan merge cu cărbuni, un motor electric nu funcționează decât cu electricitate. Ființele vii sunt „motoare organice”, și fiecare ființă vie are o hrană specifică, în funcție de  organele sale digestive, de asimilare și de eliminare. Omnivorismul este o închipuire a minții științifice, o falsă interpretare a faptelor observate. Peste tot în natură domnește, dimpotrivă, univorismul. Tigrul (carnivor) se hrănește cu carne; vaca (erbivoră) mănâncă iarbă; porumbelul (granivor) mănâncă grăunțe; maimuța (frugivoră) mănâncă fructe. Erorile noastre alimentare stau la originea tuturor bolilor noastre digestive și a tuturor afecțiunilor noastre. Însă, se ştie că omul nu mănâncă corect, adică conform cu propria anatomo-fiziologie digestivă. El se crede omnivor, adică poate mânca orice şi, în plus, îşi asumă dreptul de a mânca totul odată („ghiveci” alimentar) şi de a denatura totul prin foc şi chimie (escrocherie alimentară). În mod experimental, postul autolitic şi regimurile hipotoxice (ca, de exemplu, monodietele) ameliorează toate bolile; aceasta este dovada că răul este de origine digestivă. Repausul digestiv şi revenirea periodică la regimul specific uman sunt suficiente pentru prevenirea tuturor tulburărilor funcţionale.