Ultima cruciada, Simona Antonescu

Ultima cruciada, Simona Antonescu

 

In anul 1456, voievodul Iancu de Hunedoara, aflat in fruntea armatei cruciatilor, reuseste sa apere Cetatea Belgradului si sa opreasca inaintarea armatei Turciei otomane – devenita imperiu dupa caderea Constantinopolului. Insotind un convoi mortuar, invingatorii se intorc acasa. Trupurile neinsufletite se afla in grija unui grup de luptatori romani, toti proscrisi: un calau, o rebela fugita de acasa din cauza unor evenimente tragice, un preot raspopit, un ucenic sabier cu mintile ratacite si doi braconieri. Istoriile, intimplarile, tainele de familie si feluritele mistere presarate pe drumul lor vor tese Povestea. Personaj in sine, Povestea se va misca printre oameni, intervenind in istoriile lor, dezvaluindu-se treptat ca protagonista intregului roman. In umbra amenintatoare a Imperiului Otoman, asistam la zbaterile batrinului continent crestin, sfisiat de lupta dintre catolicism si ortodoxism, in timp ce Unirea de la Florenta a celor doua Biserici sta si ea sub semnul discordiei, avind deopotriva sustinatori, partida paleologilor, dar si inamici, partida cantacuzinilor. Lumea medievala in care realitatea este strabatuta adesea de unicorni, grifoni sau viziuni fantastice compune un hronic si un cintec al convoiului, adus la viata printr-o fidela punere in scena in decorul si culorile epocii.

Asculta.

Sunetul sabiilor lovite cu putere arata ca in departare, dincolo de apa Dunarii, sub zidurile vechii cetati a Belgradului, lupta a inceput. Apropie-te in taina, scoate-ti spada din teaca si alatura-te cruciatilor. Mirosul de singe si smirna curata al victoriei, aromele tari de ierburi amare din santurile de aparare ce imprejmuiesc cetatea iti vorbesc despre tine.

Odata ai fost cu noi, acolo. Frinturi din Poveste sint risipite in fiecare dintre noi. Povestea nu este intreaga fara tine.

Aminteste-ti. Cunosteai legile neclintite ale breslelor vechii cetati a Sibiului si vinai cu soimi invatati pe domeniul intins al Hunedoarei. Citeai Alexiada alaturi de ultima printesa bizantina si ieseai seara de seara din cetatea Alba Iulia, pe urmele unuia dintre calaii sai.

Ridicai piatra cu piatra, pe locul vechiului castru roman, castelul domeniului Hunedoara, in vreme ce copitele hergheliilor de unicorni inca mai rasunau in noptile cu luna prin padurile domeniului, iar aripa aspra a unui grifon tamiia tariile cu mirosul ei de cenusa.

Ia-ti bucuria din lucruri mici, pentru ca este singura menita convoiului de cruciati din care faci parte, si fugi! Viata iti este primejduita la tot pasul.

Asculta. Povestea a inceput. Aminteste-ti ca ai fost cu noi.