Un joc fara reguli

„Împartim istoria în bucati, pe transe cronologice, domenii, probleme, structuri, în timp ce Istoria adevarata le cuprinde pe toate de-a valma. Punem în istorie o ordine pe care Istoria nu o are. Ne referim la Antichitate ori la Evul Mediu, ca si când asemenea împartiri chiar ar exista. La fel, identificam o istorie economica, sociala, culturala, politica si asa mai departe. Sunt simple sertare, pe care noi le-am confectionat si pe care am lipit etichete. De asemenea, fiecare fapt în parte e construit sau reconstruit, extras din încurcata tesatura a Istoriei si învestit astfel cu o existenta de sine statatoare.\r\nNu e de negat câtusi de putin utilitatea, necesitatea chiar, a unui asemenea demers. Trebuie un dram de ordine, pentru a face trecutul cât de cât inteligibil. Construim ceea ce Max Weber a numit «tipuri ideale», nici adevarate, nici neadevarate; precum pipa lui Magritte. Totul e sa nu uitam ca aceasta vasta reamenajare e opera noastra, sa nu pretindem ca asa ar fi pur si simplu Istoria.\r\nNu e Istoria, sunt istoriile. Istoria autentica e un amalgam nediferentiat în neîncetata fierbere. Operatia de «disciplinare» si «sistematizare» ne apartine. Istoricul e un neobosit fauritor de coerenta. Sub bagheta lui, totul ajunge sa se lege, toate se explica, iar trecutul se încarca cu semnificatii.“ (Lucian BOIA)