Vantul, duhul, suflarea, Andreea Rasuceanu

Tragedia unui frontierist, disparut in apele Dunarii, in incercarea disperata de a emigra in anii comunismului, a familiei lui, traumatizata de incertitudine si absenta, suferinta copiilor lipsiti de dragostea parentala, transmisa de la o generatie la alta, competitia dintre frati pentru afectiunea mamei sint doar citeva din temele celui de al doilea roman al Andreei Rasuceanu, Vintul, duhul, suflarea. Fictiunea si documentul se intilnesc intr-o istorie fabuloasa care coboara doua secole, pina in vremea boierilor antiunionisti, trece, cu pagini rascolitoare, prin foametea de dupa razboi si prin anii stalinismului, ajungind in stricta actualitate.

Romanul anului 2020, dupa parerea mea, Vintul, duhul, suflarea o plaseaza pe Andreea Rasuceanu alaturi de cele mai puternice voci ale prozei actuale.“ (Gabriela Adamesteanu)

„O prozatoare elevata, matura, ilustrativa pentru citeva tendinte ale prozei noastre mai recente, scrise de autori (si, indeosebi, autoare) debutanti la deplina maturitate: atractia retro si «orientalo-balcanica» a secolului 19; retrairea «virstelor dintii», intre un comunism fantomatic si un postcomunism debusolat; optiunea pentru «romanul de familie» in cheie (post)traumatica; mixajul de autenticism obsesional si realism magic, poematizant. Dincolo de aceste ingrediente, exista la Andreea Rasuceanu o seriozitate discreta a implicarii, un dramatism al cautarii de sine prin altii, motivat probabil biografic, un autenticism cu masti asadar, generator de atmosfera intensa, pe de o parte, creator de «lumi», istorii si geografii intime, pe de alta; un aliaj foarte special de M. Blecher si Gabriela Adamesteanu, intr-o formula proprie de «literatura spectrala»”. (Paul Cernat)