Vara In Care Am Devenit Frumoasa, Jenny Han - Editura Trei

De la autoarea romanului Tuturor baietilor pe care i-am iubit, bestseller New York Times Unele veri sunt pur si simplu menite sa fie frumoase. Belly isi masoara viata in veri. Tot ce e bun, tot ce e magic se intampla intre lunile iunie si august. Iernile sunt doar o perioada in care numara saptamanile pana la vara urmatoare, o perioada in care sta departe de casa de pe plaja, departe de Susannah si, mai ales, departe de Jeremiah si Conrad. Ei sunt baietii pe care Belly i-a cunoscut in prima vara petrecuta pe malul marii si care au fost totul pentru ea, de la frati mai mari la iubiti. Dar intr-o vara, una minunata si intensa, totul se schimba si, pe masura ce se intampla asta, lucrurile devin asa cum ar fi trebuit sa fie inca de la inceput. Cartea aceasta are tot ce-si poate dori o fata intr-o vara. - Sarah Dessen Daca as putea trai intre paginile acestei carti, as face-o. As trage adanc in piept aerul sarat al oceanului, as sta la soare si as petrece toata ziua cu Belly cea buna, draguta si amuzanta si cu prietenii ei cei mai buni, Jeremiah si Conrad, pe care i se pare ca-i stie de o viata. - Lauren Myracle O lectura pur si simplu delicioasa. - Deb Caletti, autoarea romanelor Honey, Baby, Sweetheart si Wild Roses Han imbina convingator naivitatea lui Belly si puterea ei de a intelege schimbarile pe care le-a adus trecerea anilor. Romanul lui Han ne ofera o antrenanta poveste de vara. - Publishers Weekly Traducere din limba engleza de Diana Trancuta. Fragment din cartea "Vara in care am devenit frumoasa" de Jenny Han: "Dintr-odata, iulie a devenit august. M-am gandit ca vara trecea mult mai repede cand aveai pe cineva cu care sa ti-o petreci. Pentru mine, acel cineva era Cam. Cam Cameron. Domnul Fisher venea mereu in prima saptamana din august. Ii aducea lui Susannah lucrurile ei preferate din oras, cornuri cu migdale si bomboane de ciocolata cu lavanda. Si flori, mereu aducea flori. Susannah iubea florile. Spunea ca are nevoie de ele ca de aer, sa respire. Avea mai multe vaze decat puteam numara, inalte, borcanate, de sticla. Erau prin toata casa - flori in vaze, in fiecare camera. Preferatii ei erau bujorii. Ii tinea pe noptiera din camera ei, ca sa fie primul lucru pe care sa-l vada cand se trezea dimineata. Si scoici. Iubea scoicile. Le tinea in pahare cu picior. Cand venea de la vreo plimbare pe plaja, aducea mereu un pumn de scoici. Le aranja pe masa din bucatarie, le admira mai intai si spunea lucruri de genul: "Nu-i asa ca asta arata ca o ureche?" sau "Nu-i asa ca asta are o nuanta perfecta de roz?" Apoi le punea in ordine, de la cea mai mare la cea mai mica. Era unul dintre ritualurile ei, si-mi facea placere s-o urmaresc facand asta. In acea saptamana, chiar cand trebuia sa vina domnul Fisher, Susannah a spus ca acesta nu-si putea lua liber de la serviciu. Avusese o urgenta la banca. Urma sa ramanem doar noi cinci pana la sfarsitul verii. Ar fi fost primul an fara domnul Fisher si fara fratele meu. Dupa ce ea a plecat la culcare, devreme, Conrad mi-a spus ca intr-o conversatie oarecare: - O sa divorteze. - Cine? am spus. - Parintii mei. Era si cazul. Jeremiah s-a uitat urat la el. - Taci din gura, Conrad! Conrad a dat din umeri. - De ce? Stii ca asa e. Belly nu e surprinsa, nu-i asa, Belly? Eram. Eram foarte surprinsa. Le-am spus amandurora: - Mi se parea ca sunt indragostiti cu adevarat. Indiferent cum era dragostea lor, eram convinsa ca ea exista. Ma gandisem de un milion de ori ca exista. Dupa felul in care se uitau unul la altul la cina, dupa cat de incantata era Susannah cand el venea la casa de vacanta. Nu credeam ca astfel de oameni divortau. Oamenii ca parintii mei divortau. Nu Susannah si domnul Fisher. - Au fost indragostiti, mi-a spus Jeremiah. Nu stiu exact ce s-a intamplat. - Tata e un nemernic. Asta s-a intamplat, a spus Conrad, ridicandu-se. Parea blazat si convins de ceea ce spunea, dar asta nu era in regula. Nu, pentru ca stiam cat isi adora tata. M-am intrebat daca si domnul Fisher avea o iubita noua, ca tata. M-am intrebat daca o inselase pe Susannah. Dar de ce ar fi vrut cineva vreodata sa o insele pe Susannah? Era imposibil! - Sa nu-i spui mamei tale ca stii, a zis brusc Jeremiah. Mama nu stie ca stim. - Nu-i spun, am raspuns. M-am intrebat cum de aflasera. Pe mine si pe Steven ne chemasera parintii si ne marturisisera totul, ne explicasera detaliu cu detaliu. Cand a plecat Conrad, Jeremiah mi-a spus: - Inainte sa venim aici, tata a dormit saptamani intregi in camera de oaspeti. Deja si-a mutat majoritatea hainelor. Chiar au crezut ca n-o sa observam? Vocea i s-a stins la ultimele cuvinte. L-am prins de mana si i-am strans-o. Chiar suferea. M-am gandit ca si Conrad suferea, chiar daca nu arata. Totul capata sens acum, cand ma gandeam la asta. Felul in care se purtase Conrad, atat de diferit, atat de pierdut! Atat de necaracteristic lui! Suferea. Si apoi mai era si Susannah. Cum isi petrecuse atata timp in pat, cum parea atat de trista... Si ea suferea."