Vas oniric imperfect cu flori de noapte pictura colectie Kloska

„Vas oniric imperfect cu flori de noapte” Din seria „Eternitate kafkiană cu flori, la ora 7 seara” de Ovidiu Kloska 66 x 66 cm / inramata cu rama argintie tip caseta „În vise încep responsabilitățile.” – Delmore Schwartz În „Vas oniric imperfect cu flori de noapte”, Ovidiu Kloska ne oferă un nou fragment luminos din filosofia sa vizuală continuă: o meditație asupra memoriei, fragilității și persistenței spectrale a frumuseții. Așa cum se întâmplă și în celelalte lucrări din seria Eternitate kafkiană, pictura depășește genul naturii statice, devenind o interogație metafizică pictată în pigmenți și texturi. Aici, vasul este abia o prezență – mai degrabă o sugestie, un ecou. Granițele dintre obiect și atmosferă se dizolvă în straturi de culoare voalată, reflecții fracturate și opacitate texturată. Nu ne sunt oferite flori, ci mai curând fantoma florilor – contrapartidele lor nocturne, crescute în umbră, amintite în vis, înflorind în solul imperfect al timpului pierdut. Verdele pulsează ca o speranță care dispare, violetul se prelinge ca o amintire, iar petalele se dizolvă într-o auroră fumurie de lumină uitată. Compoziția, deopotrivă delicată și turbulentă, evocă subconștientul – nu ca haos, ci ca o descompunere sacră și tăcută. Imperfecțiunile sunt intenționate: crăpături în porțelan, distorsiuni în sticlă, eroziunea formei – toate reflectă eroziunea emoțională provocată de timp și dor. Nu avem aici un vas propriu-zis. Avem urma a ceea ce a fost cândva ceva viu. În contextul seriei kafkiene, această lucrare se simte ca un nocturn, un monolog șoptit la ceasul amurgului. Ora 7 seara – momentul în care ziua își dă ultima suflare – nu este doar un cadru temporal, ci o stare psihologică. „Imperfectul” nu e o greșeală, ci o formă vizibilă a adevărului. Kloska refuză impulsul decorativ al naturii statice tradiționale și ne invită, în schimb, într-o zonă sublimă a dizolvării, unde forma apare și dispare ca o respirație pe o sticlă rece. Nu suntem doar observatori – suntem implicați. Suntem în abur, printre rămășițe, sub floare. Acesta nu este un vas. Este un vis care își amintește că a fost, cândva, unul. Ovidiu Kloska – Artistul care revelează granițele nevăzutului Biografie și Educație Ovidiu Kloska (n. 1977, Roman, România) este un artist vizual român recunoscut internațional pentru universul său artistic profund, vizionar și încărcat de simbolism. Parcursul său educațional este la fel de atipic precum arta sa: a absolvit mai întâi Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (2000), apoi și-a schimbat radical direcția, dedicându-se complet artelor vizuale și urmând atât studiile de licență, cât și cele de master la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (2013–2016). Viziune Artistică Lucrările lui Ovidiu Kloska transcend forma și materia, funcționând ca o meditație vizuală asupra misterului existenței. Arta sa explorează spiritualitatea, visul, subconștientul, delirul, transformarea și transcendența. Printr-o paletă bogată, texturi adânci și simbolism rafinat, artistul creează adevărate portaluri către tărâmuri mistice și invizibile — dimensiuni alternative pline de tăcere, poezie și vibrații interioare. „Unicitatea începe cu însăși capacitatea de a inventa un univers din lucruri sfărâmate de timp”, afirmă Kloska — o credință care răsună în fiecare tușă de pensulă. Picturile sale devin peisaje emoționale și spirituale, o îmbinare între expresionismul abstract și ritualul intuitiv. Recunoaștere și Impact Global – Peste 2000 de lucrări ale sale se află în colecții private din întreaga lume: Europa, SUA, Asia și Orientul Mijlociu – În 2023, a fost desemnat „Artistul Anului” pe platforma internațională de artă Singulart (Paris), fiind selectat dintre peste 10.000 de artiști la nivel global – Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP) Expoziții Selectate Alone to the Invisible Touch, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galați, România (2015) Memory Mark, Focșani, România (2009) – expoziție-concept despre memorie și estetica ființei urbane Galeria de Artă Espace Cotos, Saint Tropez, Franța (2007) – expoziție personală la invitația pictorului francez Georges Cotos Galeria RomanArt, Roman, România (2019) – expoziție în orașul natal Declarația Artistului „Universul meu vizual este o alchimie între vis și materie, între ceea ce poate fi atins și ceea ce poate doar fi intuit. Caut neîncetat acea tensiune poetică dintre haos și ordine, dintre întuneric și lumină. În seria mea recentă Între Negru și Divin, pătrund și mai adânc în acest spațiu liminal — un loc în care absența luminii devine sacră, iar golul începe să șoptească. Negrul nu este doar culoare sau umbră; este o prezență, o tăcere cosmică din care toate formele apar și se dizolvă. În el se adună memoria, trauma, renașterea, dar și atracția magnetică a necunoscutului divin. Sunt atras de suprafețele marcate de timp — metal ruginit, pereți decojiți, scoarță de copac — texturi care poartă povești și reziduuri spirituale. Ele îmi vorbesc, nu în cuvinte, ci în vibrații, într-un limbaj mai vechi decât limba. Colecționez aceste fragmente ale degradării lumii și le traduc în propria mea gramatică vizuală. Nu există separare între fizic și spiritual în arta mea. Gestul devine rugăciune, pigmentul devine energie, iar pânza se transformă într-un prag. Nu pictez obiecte. Eu revelez frecvențe — câmpuri de tensiune între văzut și nevăzut, între zgomot și tăcere, între rană și transcendența în care se poate transforma. Pentru mine, pictura este un act de decodificare spirituală — un ritual de deschidere a invizibilului către formă, de coliziune între subconștient și sacru. Fiecare lucrare nu este doar o piesă finalizată, ci un proces viu, un moment de abandon, o invitație pentru privitor de a pătrunde într-un spațiu de contemplație, mister și transformare.”