Vasili Grossman - Panta Rhei, Humanitas, 1990

Panta Rhei Totalitarism si literatura estului Vasili Grossman Editura: Humanitas Data aparitie: 1990 Limba: Romana Coperta: Brosata (paperback) Numar volume: 1 Numar pagini: 181 Dimensiuni: 200 x 130 mm Greutate: 0.10 kg Traducator: Janina Ianosi Faima lui Vasili Grossman e mare, dar postuma. Scriitorul a murit in 1964, dupa ce romanul sau Viata si destin a fost „arestat“ de securitate; dar, ca prin minune, au scapat o dactilograma si chiar un manuscris; romanul a aparut in Occident in original si in traduceri, iar in Rusia abia in 1988. Tot asa, povestirea Panta rhei (Totul curge) a fost publicata in revista moscovita Oktiabr in 1989. A avut parte de un imens succes si de un rasunator scandal. Dogmaticii, conservatorii, nationalistii au vazut in ea un atentat la memoria lui Lenin si o carte „rusofoba“. Redactorul-sef al revistei a fost destituit – si salvat numa de interventia foarte multor cititori si eminenti scriitori, artisti, savanti. Panta rhei e un diagnostic acut si palpitant. Prin viata si inalnirile, amintirile si meditatiile lui Ivan Grigorievici, eroul sau principal proaspat intors din lagar, Grossman descrie intregul sistem concentrationar, radacinile lui vechi si cauzele lui recente; iar libertatea ca unica salvare pentru omul rus si pentru Rusia. Ianosi, Janina13+20 DESPRE VASILI GROSSMAN Vasili Semionovci Grossman s-a nascut la 29 noiembrie (12 decembrie) 1905 in orasul Berdicev din Ucraina. A absolvit in 1929 Facultatea de fizica-matematica a Universitatii din Moscova. A lucrat in bazinul Donului ca inginer chimist. In 1934 a publicat o prima povestire despre viata minerilor din Donbass. Nuvela sa din acelasi an, In orasul Berdicev, a atras atentia lui Gorki asupra talentului sau. Continua sa scrie nuvele si povestiri, in al caror centru se afla adesea oameni care au luptat impotriva tarismului, au trecut prin razboiul civil si au ajuns constructori ai noii societati. In timpul razboiului Grossman a fost corespondent al ziarului Krasnaia zvezda. A parcurs impreuna cu armata atat retragerea, cat si ofensiva, de la Volga pana la Berlin. Intre timp a publicat numeroase reportaje despre luptele cu agesorii hitleristi. In 1949 autorul ofera revistei Novii mir manuscrisul romanului sau Pentru o cauza dreapta. Este vorba de o cuprindere ampla a razboiului, care se va dovedi in cele din urma doar primul volum dintr-o monumentala dilogie. Discutiile in jurul manuscrisului au durat aproape trei ani, pana in 1952, cand revista a si inceput publicarea romanului. S-au pastrat 12 variante ale romanului, dovada a chinuitoarelor refaceri pe care autorul si le-a asumat nu atat din scrupule literare, pe cat a fost constrans de sicanele nenumaratelor discutii, de opiniile unei armate de recenzenti, consultanti, redactori „oficiali“. Exista un „Jurnal al avatarurilor unui manuscris“, in care Grossman descrie pas cu pas drumul parcurs de cartea sa, inclusiv extrem de violentele, distrugatoarele atacuri din presa centrala si din sedintele Uniunii Scriitorilor; in rastimpul din urma, la sfarsitul vietii lui Stalin, s-a desfasurat „afacerea medicilor-asasini“, pretext al uneia dintre cele mai desantate campanii antisemite. Romanul a aparut la Editura Militara in 1954, cu unele concesii, la care Grossman a putut sa renunte numai cu ocazia reeditarii volumului la Editura „Sovietski pisatel“. Scriitorul a murit la Moscova la 14 septembrie 1964.