Veveri?a se joaca - Lucian Zup - 110 p. - brosata - 160x110

Cine-ar fi crezut că o veveriță poate să stârnească atâtea provocări atractive, atâtea curiozități?! Cine ar fi crezut că o ființă atât de mică poate fi atât de complexă?!

Și totuși, năzdrăvanul și energicul personaj principal al romanului, ne poartă, filă cu filă pe tărâmuri ludice, pline de jocuri incitante, educative, de enigme care trebuie musai descifrate, de încurcături care trebuie neapărat descurcate.

Veverița jucăușă atrage deopotrivă și marii și micii cititori, încă din primele pagini, printr-un aproape permanent dialog/ monolog, presărat cu fin umor, și-i transformă, astfel, în parteneri de joacă, chiar în iscusiți detectivi.

Atacată fiind de un animal lacom, ajungând pradă unei scurte amnezii, aceasta cere ajutor și încearcă, pas cu pas, prin jocuri logice, originale, de strategie, de atenție și memorie, să refacă, să descâlcească labirintul, firul nefericitelor evenimente, să dezlege misterul atacatorului.

Antrenând în demersul ei și cititorii, crede că, în acest fel, va avea mai multe șanse.