Zbor deasupra Ardealului

\"Cetatile noastre bisericesti sunt unice în lume!” Când vine vorba de aceste cladiri sacrale, sasii nu prea sunt modesti, nici cei ramasi aici, nici cei plecati, nici cei care s-au întors. Desigur ca exista si în alte parti biserici care au fost transformate, cu cheltuiala mai mica sau mai mare, pentru a fi folosite ca refugii sau în scopuri de aparare: În Germania (deosebit de multe în Baden-Württemberg si în Bavaria), dar si în Luxemburg, Austria si Elvetia (putine). În Transilvania sunt foarte multe cetati bisericesti, dar multe din ele par a avea zilele numarate.Relatarile din mass-media româneasca, frecventa si continutul lor dau de înteles ca se constata un interes tot mai mare al sasilor, nu întotdeauna îndragiti, fata de mostenirea lor. Cine se ocupa de mai multa vreme cu cetatile bisericesti dezvolta o adevarata simpatie fata de ele. Sa fie îngaduita aceasta afirmatie sentimentala deoarece ea corespunde întru totul faptelor. Între altele, aceasta se explica cu siguranta si prin faptul ca aceste cetati bise-ricesti transilvanene nu au fost înaltate la chemarea vreunui nobil de supusii acestuia. Mai degraba localnicii si mai ales taranii au fost cei care, în jurul lui 1500, au reactionat la presiunea crescândei amenintari externe si în multe locuri au hotarât sa-si renoveze biserica în scopuri defensive. Simplificând putin, trebuie sa ne imaginam asa: Dupa ce munceau din greu pe câmp, taranii se întâlneau la biserica lor si continuau munca. Pare simplu, însa de multe ori ziua de lucru a unei familii abia ajungea pentru a garanta rezerva pentru iarna. Fiecare ora de lucru la biserica putea sa însemne foame.În prezent începe lent o miscare în directia opusa, prea lent pentru a tine pasul peste tot cu degradarea rapida. Dar sunt sperante, deoarece mai multe parti dovedesc un angajament tot mai mare: diverse organizatii guvernamentale si neguvernamentale, îndeosebi din Germania, Uniunea Europeana, Biserica Evanghelica C. A. din România si acum si statul român. Merita efortul? Probabil ca se vor cheltui multi bani si unii se vor întreba, poate, daca Româ-nia nu poate fi ajutata mai bine altfel. Oare trebuie sa primeasca îngrijiri speciale tocmai zidurile vechi ale minoritatii germane, care a disparut aproape cu totul din tara? De la numerosii oameni de stiinta si arhitecti care s-au ocupat de multi ani cu cetatile bisericesti ale sasilor s-ar auzi probabil într-un singur glas un Da sonor. Pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO figureaza sapte cetati bisericesti: Biertan, Câlnic, Valea Viilor, Saschiz, Viscri, Prejmer si Dârjiu (biserica fortificata a secuilor). Cifrele diverselor surse difera considerabil; daca ne orientam dupa Enciclopedia online, în Transilvania mai exista circa 150 de cetati bisericesti, mai mult sau mai putin intacte. Se crede ca mai demult au fost peste 300. Jumatate din ele s-au prabusit sau s-au degradat. În multe locuri au fost demolate dupa ce introducerea unor noi arme a facut zidurile inutile. Pietrele si caramizile au fost folosite pentru alte cladiri.\r\n\r\nCuprins:\r\n1 Archita Arkeden, 2 Bazna Baaßen, 3 Biertan Birthälm, 4 Boian Bonnesdorf, 5 Bradeni Henndorf, 6 Câlnic Kelling, 7 Cârta Kerz, 8 Cincsor Kleinschenk, 9 Cisnadie Heltau, 10 Cisnadioara Michelsberg, 11 Dealu Frumos Schönberg, 12 Harman Honigberg, 13 Homorod Hamruden, 14 Hosman Holzmengen, 15 Medias Mediasch, 16 Mesendorf Meschendorf, 17 Prejmer Tartlau, 18 Rupea Reps, 19 Saschiz Keisd, 20 Slimnic Stolzenburg, 21 Valea Viilor Wurmloch, 22 Viscri Deutsch-Weißkirch