Agrimonia - Lumanarica - Verbascum - seminte

Lumanarica - Verbascum - Plicuri cu 30 de seminte.

Descriere planta. Proprietati. Utilizari

Cunoscuta în popor si sub denumirea de „lumânarea Domnului“ sau „ceaiul iernii“, lumânarica ramâne una dintre plantele medicinale cu un potential curativ de exceptie.

Lumânarica este o planta medicinala specifica mai ales zonei de câmpie, crescând pe locuri însorite, uscate, nisipoase, pietroase, pe pasuni aride, la marginea culturilor de porumb si floarea-soarelui, dar si prin locuri umede, la marginea padurilor, a drumurilor, a cailor ferate si pe vaile râurilor, iazurilor sau baltilor. Florile de lumânarica, folosite în medicina naturista, se recolteaza dimineata, dupa ce s-a ridicat roua, pe timp frumos. Uscarea se face rapid, în ziua recoltarii, pe rame, la soare, si apoi în încaperi bine aerisite.
Tulpina dreapta creste de obice pana la un metru, insa daca conditiile ii sunt prielnice poate atinge si inaltimea de doi metri. Radacinile lumanaricii sunt bine dezvoltate in sol, sunt puternice si ramificate, au culoare galben cenusiu. Tulpina prezinta perisori desi si fini, care ofera aspect de puf moale si catifelat, insa acesti perisori produce iritatii. 
Frunzele bazale sunt decurente, insa cele ce se dezvolta in continuare pe tulpina sunt lanceolate si oval-alungite. Au margini dintate si petioale lungi, cresc de-a lungul tulpinii asemeni unor aripi.
Florile de culoare galben intens prezinta cinci petale, ce se unesc intr-un racem specific. Fructele sunt capsule mici ovoide cu diametrul de 0.5-0.9 cm.
Lumanarica-cu-flori-mari (Verbascum densiflorum) se gaseste la altitudini ridicate de peste 1500m. Radacina este pivotanta si robusta. Tulpina care se dezvolta este erecta, rigida si simpla, creste inalta pana la 2 m. Frunzele sunt lanceolate asemeni suratei mai mici. La Verbascum densiflorum se disting florile cu diametru corolei mare, de 4-5 cm si culoare alb-galbui.

Proprietatile terapeutice ale acestei plante erau cunoscute de medicii greci înca din Antichitate. Printre cele mai importante efecte se numara cele emoliente, expectorante, antiastmatice, antinevralgice, sudorifice, diuretice, antiinflamatoare, antihemoroidale, antispastice, antivirale, antimicrobiene, bacteriostatice, cicatrizante.

Actiuni specifice:

- în boli respiratorii: tuse, bronsita acuta si cronica, guturai, gripa, catar bronsic, pneumonie, pleurezie, congestie pulmonara, angine, laringite, traheite, raguseala, tuberculoza;

- în boli ale aparatului digestiv: gastroenterite, afectiuni de ficat, diaree, dizenterie, hemoragii, crampe digestive, colici;

- în boli renale si genitale: catar urinar, nefrite;

- tulburari de ritm cardiac, palpitatii pe fond de nervozitate;

- în boli de piele: dermatite, arsuri, furuncule, abcese, degeraturi, panaritiu, ulcere atone, întepaturi de insecte, contuzii;

- hemoroizi externi;

- articulatii dureroase (reumatism, artroze);

- infectii ale urechilor (oreion), dureri de dinti, inflamatii ale gâtului;

- stimularea cresterii parului.

Forme de utilizare în uz intern:

- infuzie dintr-o lingurita de flori uscate la 200 ml de apa clocotita. Se lasa vasul acoperit 10-15 minute, se strecoara prin pânza deasa si se beau unul -doua ceaiuri caldute pe zi, prin înghitituri rare, sau câte o lingura la intervale de o ora, având efecte în tratarea tusei, bronsitei, laringitei, traheitei si a altor afectiuni ale aparatului respirator. Fiind denumit „ceaiul iernii“, este foarte solicitat în perioadele reci ale anului si nu trebuie sa lipseasca din familiile cu bolnavi de plamâni;

- infuzie dintr-o lingura de amestec, în parti egale, din plante cu efecte sinergice: flori de lumânarica, nalba, tei, frunze de podbal si patlagina în 250 ml de apa clocotita; se infuzeaza 10 minute, se strecoara, se îndulceste cu miere si se beau doua ceaiuri caldute pe zi, pentru usurarea expectoratiei, calmarea tusei si raguselii.

Preparate pentru uz extern:

- decoct din 30 g de flori si frunze de lumânarica la un litru de apa; se fierbe 3 minute, se strecoara si se utilizeaza sub forma de gargarisme, la intervale de 30 de minute, cu efecte în raguseala;

- decoct din 60 g de frunze, la un litru de apa sau lapte; se fierbe cinci minute, se strecoara si se aplica sub forma de comprese, spalaturi si pansamente pe arsuri, ulceratii dureroase sau sub forma de cataplase în panaritiu, furuncule, degeraturi, ulcere atone si hemoroizi;

- tinctura din doi pumni de flori uscate, care se macereaza în 500 ml de alcool de 70 de grade, timp de 7 zile; se strecoara si se fac frectii pe piept contra bolilor pulmonare sau frectii în dureri reumatismale;

- ulei din doi pumni de flori uscate, macerate timp de 7 zile în 500 ml de ulei de floarea-soarelui sau de masline; se foloseste ca frectii usoare, în bolile de plamâni sau în reumatism. [modifica]