Alexandru Andrițoiu - manuscrisul poeziei „Rugăciune”

Alexandru Andrițoiu (1929–1996)

poet și traducător român.

Debutul în presă și l-a făcut în 1949, la ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj, iar mai târziu a debutat și în presa culturală la „Almanahul literar”, unde a fost angajat și corector.

După ce, în 1961, a absolvit Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, a lucrat în redacțiile a diferite reviste, precum „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Gazeta Literară”, „Viața militară”.

Din 1965 a devenit redactor-șef al revistei „Familia” din Oradea, funcție pe care a rămas timp de aproape 25 de ani, de la primul număr până în 1989.

Bun cunoscător de poezie, Alexandru Andrițoiu a alcătuit antologii și a tradus din lirica rusă, maghiară, greacă, vietnameză.

Oferim manuscrisul poeziei „Rugăciune”, un imn închinat poeziei, manuscris autograf semnat („Al. Andrițoiu”).

Interesant este faptul că pe versoul paginii poetul a mai notat:

„Am dreptul la pâine. Și asta-mi ajunge. În deget mi-oiu pune un fir de safir. Nu astăzi, ci mâine”. Invocarea dreptului la pâine ne aduce aminte faptul că am descoperit o cerere a tatălui poetului, când acesta era elev al Gimnaziului din Beiuș, adresată în anul marii foamete din 1946, episcopului român unit din Oradea, patronul gimnaziului, rugându-l să-i acorde ca ajutor un sac cu porumb, pentru întreținerea fiului său, în caz contrar fiind nevoit să-l retragă de la învățătură.

Poezia, de un cert interes literar, provine din colecția scriitorului Petre Stoica.