Aron Pumnul PRINCEPS ! : AVERILE MĂNĂSTIRILOR MOLDOVEI, Cernăuți, 1865

PRINCEPS !!!

Aron Pumnul,
Mănăstirile Ortodoxe din Bucovina şi averea lor
carte tipărită la Cernăuţi în anul 1865


    Aron Pumnul (1818-1866) a fost cãrturar român, lingvist, filolog, istoric literar. S-a nãscut în localitatea Cuciulata, din ținutul Fãgãrașului, studiile urmându-le la Odorhei și Blaj (avându-l profesor de filosofie pe Simion Bãrnuțiu), apoi la Cluj și Colegiul “Sf. Barbara” din Viena. Întors în Transilvania, a activat ca profesor la Blaj, fiind unul din colaboratorii apropiați ai lui Timotei Cipariu. În anul 1848, s-a numãrat între iniţiatorii evenimentelor revoluționare, fiind autorul Proclamației pentru convocarea Adunãrii din Duminica Tomii, pregãtitoare a Adunãrii Naționale de la Blaj. În pragul declanşãrii Rãzboiului Național,  a pãrãsit Transilvania, pentru a ocupa postul de profesor de limba și literatura românã la liceul german din Cernãuți, astfel ajungând sã fie dascãlul de suflet a lui Eminescu, care, la moartea lui, va scrie elegia “La moartea lui Aron Pumnul”, tipãritã în placheta rarisimă “Lãcrimioarele învãțãceilor români” (Cernãuți, 1866).
    Aron Pumnul a lãsat culturii române mai multe scrieri, cele mai importante fiind: Lepturariul Românesc (Viena, 1862-1865), Gramatica limbii române, în germanã (Viena, 1864) și Averea Mănăstirilor româneşti din Bucovina (Cernăuţi, 1865). Spiritualitatea românească îl cinsteşte ca autor a celei dintâi anto-logii a literaturii române şi, deopotrivă, ca fondator al istoriei literare româneşti.
    Cartea sa ultimă se referă la averile mănăstirilor ortodoxe din Bucovina. După cum bine se știe, Biserica Ortodoxă Română a avut pentru întreținerea credinței creștine, a bisericilor, a clerului și instituțiilor sale culturale și de binefacere pentru popor, averi foarte mari, lăsate în asemenea scopuri de voievozii, boierii și vlădicii neamului românesc, folosite liber timp de peste cinci veacuri. Aceștia au fost cu multă râvnă și plini de dărnicie față de așezămintele bisericești și îndeosebi față de mănăstiri ,,pentru că ele erau nu numai institute de pietate și religiozitate și ca atare modele de moralitate și viețuire creștinească, ci și institute de binefaceri, unde își căutau și își aflau săracii și asupriții ajutor și mângâiere, institute, în care se mai adăposteau și puținele lumini de pe atunci care,  cu înrâurirea lor binefăcătoare, i-a ferit pe români de totala sălbăticire și întunecare, institute, în urmă care, în timpuri grele, atât la tulburările dinlăuntru, cât și la cotropirile dinafară, așa zicând neîntrerupte, erau loc de scăpare pentru cei slabi și neputincioși. Multele și generoasele dăruiri li s-au făcut deci, pentru că în timpurile acelea ele erau unicele așezăminte, care lucrau pentru binele sufletesc și trupesc al românilor,, (Fondul religionar, Cernăuți, 1891).
    În anul 1775, o parte din averile bisericești au fost luate sub stăpânirea străină a Austriei (în Bucovina), altele la 1812 sub stăpânirea Rusiei țariste (în Basarabia), iar altele rămase în cele două principate române Moldova și Muntenia; părțile ardelene fiind mereu în lipsă de averi bisericești. Averile bisericești rămase sub chivernisire românească, au fost risipite prin actele de secularizare din 1859 și 1864. Cele din Basarabia au fost date de ruși în grija unei administrații cu sediul în Chișinău până în 1918, când au fost expropriate pentru împroprietăriri de guvernele române, mai puțin averile Arhiepiscopiei din Cernăuți, ce au alcătuit Fondul bisericesc ortodox al Bucovinei. Acesta a avut o deosebită însemnătate pentru teritoriul românesc nordic aflat aproape un veac și jumătate sub stăpânire străină, profesorul Aron Pumnul de la Cernăuți lămurind în cartea sa că ,,Toată viața noastră religioasă, morală, spirituală, națională, științială se susține din acele proprietăți, că toată dezvoltarea și cultivarea noastră religioasă, națională, spirituală, socială, se ajută și se înaintează numai prin fondul religionar,,.
    Această ultimă carte a lui Aron Pumnul înfăţisează următoarea pagină de titlu:

    Privire raepede preste doue sute şesedeci şi şepte den
proprietaeţile aşa numite Moşiile mînaestiresci, de'n carile s'a format
maereţul fund relegiunariu all Bisericei dreptcredincioase raesaeritene
d'autentice, den Bucovina, faecutae dupae adeverințe autentice, sau urice
 pre'n Arun Pumnul, Profesoriu de limba şi literatura rumînae la gimnasiul
 plinariu de'n Cernaeuţi. Cernaeuţi, în tipografia şi cu edaetura
 D-lui Rudolf Eckhardt, 1865.

Titlul de pe copertă diferă, menționând că este vorba despre ,,trei sute trei-spre-dece den proprietățile așa numite Moșiile mănăstirești,,. Pe prima copertă mai este indicat prețul unui exemplar (1 florin și 30 cruceri), iar pe coperta ultimă sunt enumerate cărțile românești aflate de vânzare în librăria lui Enric Pardini.

    Tomul, in -8o, are 204 p.
    Este cea mai importantă scriere de interes istoric ce o datorăm lui Aron Pumnul. Chemarea manifestă, tipărită pe verso foii de titlu, invocă spiritul Istoriei Naţionale, rolul monumentelor sfinte ale străbunilor. Dedicaţia tipărită pe fila următoare închină cartea “Tuturor Românilor, din toate provinciile locuite de dânşii”, “ca să se insufle cu toţii de spiritul străbunilor noştri şi să-şi dea nevoinţa a-i imita şi a-i şi întrece în măreţele lor făptuinţe”. În Precuvântare, Aron Pumnul relevă importanţa covârşitoare în viaţa Neamului a Fondului religionar din Bucovina, cerându-le conaţionalilor să-l apere şi îmbogăţească spre fericirea Neamului românesc, conchizând exemplar, astfel: “Decât să te îmbraci în port naţional ROMÂNESC, şi să lucri ca NEROMÂN, mai bine te îmbracă cum poţi, şi lucră ca ROMÂN ADEVĂRAT, după măreţele exemple ale străbunilor tăi!”
    În cele 200 de pagini ale cărţii sunt prezentate, cu date istorice concrete, mănăstirile din Bucovina şi Pomelnicul tuturor bărbaţilor de seamă, mai ales voievozi şi ierarhi, care le-au fondat şi înzestrat.    
    
    Exemplarul ce-l prezentăm este complet, cu legătura veche, din carton și se află în stare bună de păstrare. Înclinăm să credem că acest exemplar a fost adus și dăruit în Transilvania, în vara anului 1865, cu prilejul ultimei călătorii a lui Aron Pumnul pe meleagurile natale.
    Reprezintă o carte rară, are valoare patrimonială și bibliofilă.

Referințe bibliografice:
BRM, III, Bucureşti, 1989, nr. 49551; Iosif Vulcan, Panteonul Român, Pesta, 1869: I.G. Sbiera, Aron Pumnul.Voci asupra vieţii şi însemnătăţii lui, Cernăuţi, 1889; Isidor Onciul, Fondul religionar, Cernăuți, 1891; Averile bisericești din Bucovina, Cernăuți, 1939; Lazăr Ureche, Fondurile grănicerești năsăudene, Cluj-Napoca, 2001; Florian Dudaș, Cărți Rare. Contribuții la Bibliologia românească, Oradea, 2017.