B -RARITATE BRANDY STRAVECCHIO BRANCA RISERVA speciale, sigillo aur, CL 75 GR 42

- B -Rarità BRANCA RISERVA BRANDA STRAVECCHIO speciale, CL 75 GR 42 - SIGILLO D'ORO

gli anni '70

Nașterea companiei

Întemeierea companiei se datorează lui Bernardino Branca (1802-1886), un farmacist autodidact, care în 1845 a elaborat rețeta unui tonic amar pe bază de plante medicinale pe care a început să-l producă într-un laborator din Porta Nuova din Milano și a comercializa ca remediu medicinal sub denumirea Fernet-Branca. Parteneriatul general Fratelli Branca, început cu echipamente modeste și dimensiunile reduse permise de o piață limitată inițial la capitala lombardă și la alte câteva orașe din nordul Italiei, a început să se dezvolte coincid cu finalizarea procesului de unificare a țării. Distinsă cu o medalie de aur la Expoziția Națională de la Florența în 1861, compania a reușit să se impună în anii 1870 - după premii similare la Expozițiile Internaționale de la Londra (1862), Paris (1867) și Viena (1873) - tot pe plan european. și piețele de peste mări, în special în țări precum Statele Unite și Argentina, către care este îndreptată în principal emigrația italiană.
În deceniul următor, fondatorului i s-au alăturat fiii Luigi (1833-1886), Giuseppe (1837-1888) și Stefano (1843-1891), care s-au concentrat pe consolidarea rețelei de distribuție în Italia și în străinătate. La moartea lui Stefano Branca in 1891, la doar cativa ani dupa cea a tatalui si a fratilor sai, sotia sa Maria Branca Scala a preluat conducerea unei companii care avea la acea vreme in jur de cincizeci de angajati si peste 300 de muncitori si care era premiat în anul următor de Ministerul Agriculturii și Comerțului pentru că se numără printre cele mai distinse companii la export. În 1905 a fost înregistrată oficial marca companiei - un vultur cu aripile desfăcute care strânge o sticlă cu lumea de dedesubt - destinată unei notorietăți de durată și creată de pictorul Leopoldo Metlicovitz, exponent al mișcării artistice Art Nouveau și unul dintre părinții posterului modern. Agent de publicitate italian.

Creștere și internaționalizare
Intrând în companie la o vârstă foarte fragedă, Bernardino Branca (1886-1957), nepotul fondatorului cu același nume, a preluat oficial conducerea distileriei în iunie 1917, pe care în luna ianuarie a anului următor a transformat-o într-un societate pe acțiuni cu un capital de șase milioane de lire, a crescut câteva luni mai târziu la cincisprezece milioane. În anii următori a dat dovadă de un dinamism antreprenorial remarcabil, inițiind o modernizare radicală a fabricii din via Resegone - construită la începutul secolului pentru a înlocui mica fabrică din Porta Nuova - și investind resurse considerabile în îmbunătățirea tehnicilor de fabricație și extinderea gamei de produse. produs (printre altele, intră în producție lichioruri precum Chartreuse, Tamarindo, Alchermes, Anisetta și Maraschino).
Prezența companiei pe piața internațională a fost întărită semnificativ începând cu mijlocul anilor 1920 prin construirea unor fabrici proprii de producție în străinătate. Aceasta este o alegere utilă pentru reducerea costurilor de transport și distribuție, dar mai ales ne permite să ocolim obstacolele pe care răspândirea politicilor economice protecționiste începe să le pună în calea pătrunderii produselor Brâncă. În 1926 a fost finalizată construcția unei fabrici în Saint-Louis, Alsacia, care a fost folosită pentru producția de lichioruri pentru piața franceză. În același an, s-a acordat autorizație companiei Hofer & C. din Buenos Aires, concesionar exclusiv pentru vânzarea Fernet în America de Sud, pentru fabricarea lichiorului în Argentina, folosind extractul expediat din Italia, în timp ce în 1927 a fost rândul lui Fratelli Branca Gesellschaft, căreia i s-a încredințat conducerea unei fabrici din Stuttgart. Politica de extindere a fost finalizată în cele din urmă, în 1932, odată cu înființarea Società anonima Fratelli Branca distillerie di Chiasso (Elveția) și, în special, a Fratelli Branca Inc. (SUA), aceasta din urmă concomitent cu deschiderea unui fabrică din New York. Alături de aceste filiale, continuă să funcționeze și câteva sucursale comerciale - Viena, Praga, Valencia și Mainz - care contribuie într-un mod nemarginal la succesul pe principalele piețe externe.
Internaționalizarea timpurie a companiei, care și-a menținut în mare măsură caracteristicile organizatorice ale unei afaceri de familie, s-a dovedit fundamentală mai ales în anii 1930 când, în ciuda stagnării economice și a prăbușirii comerțului internațional, achizițiile reprezentau cote de piață din ce în ce mai mari în Europa și mai ales în America de Sud, unde în 1940 unitatea de producție din Buenos Aires a fost preluată de la precedentul concesionar. Pe piața italiană, însă, sub impulsul direct al lui Bernardino Branca, a fost reluată și extinsă politica de extindere și diferențiere a gamei de produse care la sfârșitul deceniului cuprindea peste 400 de articole, printre care se remarcă Vieux Cognac Supérieur. , care avea să devină Brandy postbelic Stravecchio Branca. S-a intensificat și utilizarea campaniilor publicitare, puternic caracterizate de colaborarea unor artiști de publicitate și ilustratori precum Leonetto Cappiello și francezul Jean d'Ylen.
Al Doilea Război Mondial și redresarea postbelică
Declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial pune compania în fața unor probleme dramatice. Dificultăţile – resimţite iniţial mai ales în procurarea unor materii prime – s-au agravat mai ales după intrarea în război a Statelor Unite în 1941, şi, în consecinţă, sechestrarea filialei din New York. Înghețarea activelor a fost extinsă la scurt timp și la filiala din Buenos Aires, în urma deciziei Argentinei, care și-a păstrat și neutralitatea, de a prelua controlul sucursalelor companiilor germane și italiene care își desfășoară activitatea în țară. Privat de principalele sale piețe externe (numai în 1935 producția fabricii argentiniene o depășise pe cea a companiei-mamă), Branca a fost apoi nevoită să întrerupă activitatea în august 1943, în urma bombardării uzinei din Milano.
Deși costurile materiale ale reconstrucției au fost uriașe - la sfârșitul conflictului și fabricile franceze și germane au fost practic distruse - redresarea postbelică s-a dovedit a fi destul de rapidă: producția pentru piața italiană a revenit la nivelurile de dinainte de război în 1948, în timp ce la începutul celor cincizeci de unități de producție din Saint-Louis, Stuttgart și Chiasso revin și ele la funcționare completă și se deschid noi birouri comerciale în Luxemburg, Cehoslovacia și Egipt. Renașterea companiei este însoțită de un angajament reînnoit în domeniul publicității, în care formele tradiționale de comunicare grafică sunt combinate cu utilizarea canalelor de radio și cinema.
În 1955, cu doi ani înainte de moartea sa, Bernardino Branca a demisionat mai întâi din funcția de președinte și ulterior din cea de director general, dând ștafeta fiilor săi Stefano (1927), Pierluigi (1928-1999), Giuseppe (1931) și Carlo. (1938-1998).
Muzeul Colecției Branca a fost inaugurat pe 4 iunie 2009
Branca International
Distilleria Fratelli Branca apartine, impreuna cu Branca Real Estate si Centro Studi Fratelli Branca, Branca International, controlata de familia Branca a carei presedinte si CEO Niccolò Branca este. În 2017 Branca International a înregistrat venituri de 364,6 milioane de euro, în creștere cu 12% față de 2016. Profitul consolidat s-a îmbunătățit ușor de la an la an, de la 67,2 la 68,8 milioane. Cu investiții de peste 9 milioane finanțate din resurse proprii, Branca International a înregistrat o îmbunătățire a lichidității nete, de la 377 la 460 milioane.
Produse si marci Branca
• Fernet Branca
• Branca Menta
• Coniac Stravecchio
• Grappa Candolini
• cafea Borghetti și sambuca Borghetti
• Pun și mizerie
• Carpano alb și clasic (vermut)
• Formula Carpano Antica
• Vodka Sernova
• produse marca Villa Branca (ulei și vinuri)

Il cambiamento dal nome "cognac" a "brandy" fu dovuto ad un accordo intergovernativo tra Francia e Italia, con il quale, tra l'altro, la Francia abbandonò l'uso della parola "Vermut", per gli aperitivi di produzione. L'abbandono da parte dell'Italia dell'uso della parola "Cognac" per gli alcolici di vino italiani.

Innanzitutto è bene premettere che il nome cognac è di origine olandese e deriva da “brandewijn”, che significa “vino bruciato”. Si tratta quindi di un liquore che nasce dal succo, dalla polpa o dalla buccia di un frutto. Nacque nel VII-VIII secolo dopo Cristo, ad opera di alchimisti arabi, che lo utilizzarono come medicinale. La sua diffusione in Europa fu possibile grazie alla Spagna e all'Irlanda. È caratterizzato da una gradazione alcolica di 40 gradi.

È caratterizzato dall'invecchiamento in botti di rovere o dal metodo “criaderas y soleras”. Questo metodo prevede il riempimento di botti di rovere disposte in file sovrapposte. Si comincia sempre e solo col riempire quelle superiori: dopo un anno, parte del contenuto verrà versato nelle botti sottostanti, mentre quelle superiori riceveranno un nuovo brandy. In questo modo, il vino che otterremo in base a questo accorgimento non solo sarà pronto per essere consumato, ma soprattutto presenterà sapori e profumi particolari, dati proprio dalla continua miscelazione.

La distillazione avviene in due momenti, per questo si parla di doppia distillazione, che avviene in alambicchi discontinui di rame; la prima distillazione, detta “broullis”, produce un liquido di circa 28° mentre la seconda, “bonnechauffe” porta ad un prodotto con una percentuale di alcol in volume pari al 72%.

Le fasi dell'invecchiamento sono tre:
assorbimento
digestione
ossidazione
cognac Durante la prima fase di invecchiamento, il cognac assorbe i fenoli della lignina presente sulle doghe, che conferiscono il particolare colore del cognac: in questa fase vengono utilizzate botti nuove, cioè quei contenitori furono utilizzati tre volte e per otto mesi consecutivi.
Questa fase, detta estrazione, libera le doghe dai sali minerali.
Dopo l'estrazione, che dura dagli otto ai dodici mesi, il cognac viene travasato in botti più vecchie per la fase di digestione, che dura dai due ai cinque anni.
L'ossidazione dei tannini conferisce la fissazione del colore, mentre il contatto con il legno invecchiato conferisce al cognac sensazioni sensoriali complesse: in termini di colore, va specificato che l'introduzione di caramello fino allo 0,5% con il solo scopo di rendere il colore del liquido più vivido.
Nella terza fase avviene l'ossidazione, l'invecchiamento vero e proprio, che rende il distillato complesso e interessante.
Questa fase può durare decenni, durante i quali il Cognac continua ad invecchiare: la trasformazione viene infatti interrotta solo quando avviene l'imbottigliamento.

Non è però possibile invecchiare un cognac per più di 60 anni: questo fatto è dovuto al naturale e benevolo scambio di ossigeno con l'esterno, che provoca un'evaporazione volumetrica del 2/3%.

In realtà il cognac diventa così solo in fase di assemblaggio, quando si effettua la riduzione con acqua distillata che porta la gradazione alcolica tra il 38% e il 42% in volume: va ricordato che il brandy contenuto nelle botti ha un volume compreso tra 70 % e 72%
Inglese: Very Superior Old Pale (stravecchio superiore giallo-paglierino); brandy o brandy invecchiato dai 18 ai 25 anni.
Inglese: molto molto superiore vecchio pallido grappa o brandy invecchiato dai 25 ai 40 anni.

Ciao, hai appena acquistato da Robavecchia. Sei il migliore! :) IMPORTANTE! Se fossi soddisfatto del prodotto che hai acquistato da noi e del modo in cui sei stato trattato, ci aiuterebbe se potessi darci una valutazione positiva e il punteggio massimo, 5 stelle, per ciascuno dei 4 criteri visualizzati dal sistema Okazii. Se non sei soddisfatto del prodotto ordinato o della sua qualità, ti preghiamo di contattarci telefonicamente o via e-mail e GARANTIAMO UNA SOLUZIONE POSITIVA DELLA SITUAZIONE . Grazie e vi aspettiamo! Robavecchia".