BUSUIOC ROSU RED BASIL 1 g

Planta anuala cu inaltimea de pana la 70 cm. Prefera locurile insorite si soluri adanci, bogate si aerate. Se inmulteste prin seminte care se seamana in februarie-martie la o adancime de 1 cm. Se sadeste in loc permanent la sfarsitul lunii aprilie - inceputul lunii mai.

Recoltare:iunie-octombrie.

Cantitate de seminte per plic: 1 gr

Specificatii tehnice
Adancime 1 cm
Insamantat incepand cu luna februarie-martie
Tipuri de productie din seminte, din rasad
Generalitati
Greutate 1 gram
Plantare aprilie-mai
Recoltare iunie-octombrie
Vegetatie 120 zile

• Denumire stiintifica: Ocimum basilicum var. purpurascens, familia Lamiaceae.
  Denumiri populare: busuioc violet, busuioc mov.
• Origine: Ocimum basilicum var. purpurascens este o varietate superioara a soiurilor rosii de busuioc (Dark Opal Basil), obtinut conform surselor în Danemarca înaintea anului 1992, prin încrucisarea soiurilor O. basilicum si O. forskolei.
• Prezentare: Busuiocul rosu este o planta anuala, erecta, de aproximativ 60cm înaltime si 40cm latime, cu radacina bine ramificata. Foliajul este bogat, frunzele sunt usor zimtate. Întreaga planta are culoare neobisnuita, violet-purpurie, datorita continutului mare de antocianine. Florile, de forma caracteristica pentru busuioc, sunt si ele roz-violete. Înfloresc vara-toamna.
• Aroma: Mirosul si gustul plantei sunt practic asemanatoare cu cele ale busuiocului verde. Busuiocul rosu are totusi o aroma ceva mai puternica si mai dulceaga.
• Întrebuintari culinare: Busuiocul rosu poate înlocui foarte bine busuiocul verde în sosuri, salate, paste, uleiuri, oteturi, bauturi etc. Datorita, însa, aspectului sau neobisnuit si atragator este preferat la prepararea bucatelor festive sau atunci când se pregatesc uleiuri si oteturi aromate, ce urmeaza a fi oferite în dar. În gastronomie, busuiocul proaspat este preferat celui uscat. Nu rezista tratarii termice, de aceea trebuie presarat peste bucatele deja pregatite.
• Întrebuintari medicinale: Datorita continutului sporit de antocianine, care manifesta actiune antioxidanta puternica, planta este indicata datorita efectului sau antiinflamator, antiradicalic, antitoxic, antidegenerativ, anticancerigen.
• Contraindicatii: Datorita compozitiei chimice diferite de cea a busuiocului verde si a insuficientei de date experimentale, busuiocul rosu nu trebuie utilizat ca substituient al busuiocului verde în tratamentele în care este recomandat cel din urma. Planta, de asemenea, poate provoca alergii si este contraindicata femeilor însarcinate.
• Alte întrebuintari: Busuiocul rosu solitar sau în combinatie cu cel verde este practicat în decorarea curtilor si gradinilor. Florile aratoase si aromate atrag albinele si fluturii, animând împrejurarile. Florile uscate sunt foarte potrivite pentru formarea ikebanelor.
• Recoltare/întretinere: De la busuiocul violet se recolteaza pentru alimentatie frunzele si lastarii tineri întregi. Daca planta nu se cultiva pentru flori, atunci ele trebuie rupte îndata ce se arata înflorescentele. Astfel, busuiocul rosu va dezvolta un foliaj bogat, iar recoltarea regulata a frunzelor va asigura prezenta lastarilor tineri pe tot parcursul vegetatiei. Regulile de întretinere sunt asemanatoare celor necesare pentru busuiocul verde. Creste bine atât în gradina, cât si la ghiveci. Este sensibil la frig. Prefera soarele, solurile bogate, fertile, umede, dar care nu baltesc. Se înmulteste usor prin seminte si lastari, care dupa ce sunt rupti trebuie tinuti câteva zile în apa sa prinda radacini.
• Pastrare/Conservare: Busuiocul rosu proaspat poate fi mentinut câteva zile la ghiveci sau într-un pahar cu apa. Frunzele uscate îsi pierd mult din aroma si aspect, care devin brune daca nu sunt corespunzator uscate.