Cartea pe care v-ati fi dorit sa o citeasca parintii vostri

\r\nCartea pe care v-ati fi dorit sa o citeasca parintii vostri (Copiii vostri se vor bucura ca ati citit-o).\r\n\r\nOrice parinte isi doreste sa aiba copii fericiti si sa evite tipetele si certurile. Dar care sunt ingredientele pentru un camin armonios, in care orice neintelegere este rezolvata cu usurinta? In volumul de fata, scris cu inteligenta si umor, terapeuta britanica Philippa Perry dezvaluie aspectele care conteaza cu adevarat in relatia parinte-copil, dar si comportamentele parentale ce merita evitate. Fara pretentia de a oferi un plan perfect de parenting, cartea va va ajuta:\r\n• Sa lasati deoparte amintirile tulburatoare din propria copilarie, care va impiedica sa va exprimati afectiunea fata de cei mici;\r\n• Sa acceptati ca veti face inevitabil greseli si sa stiti ce schimbari sunt necesare;\r\n• Sa impuneti limite, definindu-va pe voi insiva in loc sa criticati copilul;\r\n• Sa gestionati mai bine emotiile proprii, dar si reactiile temperamentale ale copiilor;\r\n• Sa constientizati ce fel de mesaje transmit reactiile voastre si sa priviti lumea din punctul de vedere al copilului.\r\n \r\nAvand 20 de ani de experienta terapeutica, autoarea descrie pasii necesari pentru a initia, mentine sau repara legatura afectiva cu copilul, asa incat el sa stie cine este si ce isi doreste cu adevarat.\r\n \r\nCopiii nu sunt niste defectiuni care trebuie reparate, ci niste individualitati care trebuie intelese si sprijinite, intr-o relatie de respect reciproc. Sentimentele lor (oricat de deranjante ar fi) trebuie ascultate si validate; daca nu vom face asta, ei vor gasi alte cai, mai putin dezirabile, de a se exprima. Apoi, Perry intelege cat de important este sa ne examinam propriile reactii la aceste mogaldete si sa intelegem daca, atunci cand devenim furiosi sau ingrijorati, noi reactionam la comportamentul lor sau mai curand la partea de copil din noi. - The Guardian \r\n \r\nObiectivul cartii mele este sa va impartasesc aspectele relevante ale parentingului: cum sa faceti fata emotiilor - ale dumneavoastra si ale copiilor -, cum sa va adaptati si sa va intelegeti mai bine copiii si cum sa infiripati o legatura adevarata cu acestia, in loc sa ramaneti blocati intr-un conflict istovitor sau sa va instrainati unii de ceilalti. Aceasta este o abordare pe termen lung si nu o colectie de sugestii si trucuri. Caci ma intereseaza cum ne putem intelege copiii, si nu cum ii putem manipula. - Philippa Perry\r\n\r\nTraducere din limba engleza de Veronica Tomescu.\r\n \r\nFragment din cartea \"Cartea pe care v-ati fi dorit sa o citeasca parintii vostri\" de Philippa Perry:\r\n\r\n\"Mai mult, copilul nu dispare doar pentru ca il ignorati. Din nefericire, unii barbati (sau femei) se distanteaza de copil. Ca si cum ar crede ca, daca nu au nimic de-a face cu el, copilul nu exista. Mel stia din instinct ca nu trebuie sa ii spuna lui Noah ca tatal lui o dezamagise, desi ea asa simtea. Cand baiatul o intreaba de tatal lui, isi aminteste de numeroasele sale calitati si talente si ii povesteste despre acestea. Daca, in viitor, tatal lui Noah va dori sa reia legatura cu fiul sau, atitudinea pozitiva a lui Mel va facilita acest proces. Pe masura ce Noah creste si incepe sa puna din ce in ce mai multe intrebari, lui Mel ii este din ce in ce mai greu. Se teme ca fiul ei, cand va afla intreaga poveste, va considera ca ela fost cauza plecarii tatalui, ceea ce ii va zdruncina increderea in sine sau poate ii va distorsiona opinia despre barbati in general, sau poate ii va influenta negativ propriul comportament cand va deveni adult.\r\nDeoarece Mel isi da seama de aceste pericole, il poate ghida pe Noah si le evite, dar, chiar si asa, nu exista nicio garantie ca Noah nu va suferi totusi la un moment dat de absenta tatalui. Uneori nu exista reteta pentru rezolvarea situatiei. Familia si prietenii lui Mel ii arata multa dragoste lui Noah si sunt implicati in viata lui si Mel spera ca acest lucru umple macar in parte golul cauzat de lipsa tatalui.\r\nV-am spus povestea lui Mel fiindca nu este intotdeauna usor de cladit o relatie de cooperare, lipsita de conflicte, cu fostul partener. Si in lipsa unei asemenea relatii nu putem decat sa ne straduim sa nu criticam celalalt parinte in fata copilului, dar nici in mintea noastra.\"