De-a lungul strazii Venlo

\"De-a lungul strazii Venlo [în original Entlang der Venloer Straße] este titlul unei carti de dimensiuni prietenoase, cu o coperta sugestiva, destinata parca cititorului-voiajor care îsi petrece, citind, calatoria cu trenul sau cu tramvaiul. Atâta doar ca în cazul de fata cartea este vehicolul care-l ia la drum pe cititorul încalecat, alaturi de autor, pe bicicleta pe care pedaleaza zilnic catre cabinetul sau medical de pe strada Venlo din Köln. Curând se dovedeste ca strada Venlo nu strabate doar orasul Köln, ci se ramifica pe cararile memoriei, având destinatii din cele mai diferite, din Banat si pâna la New York, dar si o statie constanta de îmbarcare si popas: Aradul natal al lui Peter Rosenthal, scaldat de Mures si populat cu personajele copilariei, precum si o alta – de destinatie – Kölnul de pe malul Rinului care, uneori, se confunda cu Muresul.\r\n\r\nRomanul alcatuit dintr-o succesiune de scrisori – nu stim daca ele au fost expediate vreodata – având ca destinatar un bun prieten din copilarie, plecat si el din Aradul natal, la Ierusalim, pentru a se dedica studiului Talmudului si caligrafierii literelor din sulurile Torei si ale celor ferecate în mezuzele fixate pe usorul caselor evreiesti. Însiruirea scrisorilor care contin frânturi de amintiri, crâmpeie de destainuiri, îndoieli si reflexii, recompune imaginea launtrica a omului dezradacinat sau, mai degraba, cu altfel de radacini: „Radacinile noastre nu ne leaga de pamânt. Eu ma simt mai aproape de aerul pe care-l respir. Amintirile mele au o viata proprie si se îmbina cu viata mea cotidiana din Köln, precum aerul dintr-o Rasuflare (Atemvende, volum de Paul Celan).\r\n\r\nCititorul, calator pe seaua bicicletei lui Peter Rosenthal, întâlneste personaje fascinante din Aradul epocii comuniste (precum tanti Hanna, supravietuitoarea de la Auschwitz care le preda istoria artei celor doi prieteni, elevi în clasele primare, vecinii din vechiul palat aradean locuit de-a valma, la comun) dar si pacientii de diverse natii si religii, traitori în Kölnul zilelor noastre, însa ancorati în tarile lor de origine, unde se duc an de an în concediu si revin cu suveniruri pentru medicul lor care îi întelege chiar daca vorbesc o germana amestecata cu cuvintele limbii lor materne (sârba, româna sau maghiara) sau „tac în limbi diferite” \" Andreea Ghita