Specificatii
Sertar. Dimensiuni : 16,5 x 11,5 cm. George Grămăticescu (n. 15
iulie 1846, Craiova, judeţul Dolj - d. 19 martie 1901), general de
brigadă. S-a născut la 15 iulie 1846, la Craiova, plasa Jiul de
Sus, districtul Dolj. A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri din
Bucureşti (1865-1867), Şcoala Politehnică de la Paris şi Şcoala
Specială de Artilerie şi Geniu de la Fontainbleau, Franţa. Funcţii
militare: - diferite funcţii în Regimentul 1 Artilerie (1867-1870,
1878-1882, 1886), Regimentul 2 Artilerie (1870-1871,
1874-1877,1882-1883) ; - Regimentul 3 Artilerie (1883) şi
Regimentul 6 Artilerie (1885-1886) : - director adjunct (1877,
1883, 1884) şi director al Pirotehniei Armatei (1886-1888) : -
comandant al Şcolii Speciale de Artilerie (1889-1891) : - şef de
stat major al Corpului 3 Armată (1891-1892) : - comandant al
Regimentului 2 Artilerie (1892-1894), Regimentului 1 Artilerie
Cetate (1894-1895), Regimentului 2 Artilerie Cetate (1895 - 1896) :
- comandant al artileriei Cetăţii Bucureşti (1896-1897), Corpului 1
Armată (1899-1901) : - ajutorul Inspectorului Artileriei
(1897-1899) : A participat la Războiul de Independenţă. În cea de a
patra bătălie a Plevnei, care va duce la capitularea armatei
otomane comandată de Osman-paşa, se vor evidenţia acţiunile
bateriilor 2 (căpitan Grămăticescu) din Regimentul 1 Artilerie şi 1
(căpitan Alexandrescu) din Regimentul 3 Artilerie, care la 28
noiembrie/10 decembrie vor executa foc precis asupra flancului
drept al Diviziei 1 otomane, angajată în ieşirea din încercuirea
Plevnei. În acea zi, bateria 2 (căpitan Grămăticescu) din
Regimentul 1 Artilerie, aflată dincolo de râul Vid şi în dreapta
podului, într-un interval de numai şase ore, va trage 800 de obuze
asupra coloanelor inamice masate în faţa podului, în admiraţia
ruşilor care vor striga „Bravo Artileria Română”. Căpitanul
Grămăticescu, căruia i s-au întrerupt studiile la Şcoala Speciala
de Artilerie de la Fontainbleau, Franţa, pentru a comanda bateria
în război, va ajunge general de brigadă, ajutor al Inspectorului
general al artileriei, după ce va comanda succesiv Şcoala Specială
de Artilerie şi diferite regimente de artilerie. A decedat la 19
martie 1901. Pe 22 martie a fost condus pe ultimul drum de foştii
săi colegi artilerişti din Războiul de neatârnare: generalii Mihail
Popescu, Panait Warthiade, Alexandru Tell, coloneii Constantin
Coandă, Petre Vasiliu-Năsturel, Romulus Boteanu, iar la Cimitirul
Bellu, colonelul Gheorghe Ianescu, evocând personalitatea
defunctului general, a spus: „Şef consumat, blând şi îngăduitor, el
ştia, cu talent deosebit, provoca emulaţiunea subalternilor, a le
înălţa sufletul şi întări încrederea în propriile lor acte prin
practicarea iniţiativei individuale, susţinută de ochiul său
vigilent, deşi în aparenţă indiferent. Grămăticescu fu modelul
omului de principii: pururea demn şi integru, pururea tare în
convingerile sale, pe care în toate împrejurările le apăra cu
lealitatea, francheţea şi bravura soldatului de vocaţiune. ”
)
