In umbra securitatii: Emigrarea germanilor din Romania (1962-1989)

„Comunitatea germanilor din România a avut un rol aparte, semnificativ si consistent în procesul complicat si sinuos reprezentat de evolutia unor spatii etno-confesionale distincte precum Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Dobrogea, Maramures, Crisana si Vechiul Regat. Amprenta pe care germanii în ansamblul lor – fie ca este vorba despre sasi, landleri, svabi, tipteri s.a. – si-au adus-o în evolutia provinciilor istorice enumerate mai sus, este lesne recognoscibila, însa inconfundabila, în opinia noastra, ea fundamentându-se pe un interval temporal consistent. Istoria comunitatii germane din România este ea însasi una deosebit de complexa, fiind alcatuita din experientele, imaginile si realizarile sasilor transilvaneni – cei mai vechi dintre germanicii din România, alaturi de svabii banateni (alaturându-i în aceasta succinta enumerare si pe svabii satmareni), tipterii maramureseni, landlerii, grupurile numeroase si compacte ale germanilor basarabeni, dobrogeni, bucovineni si, desigur, ale celor din Vechiul Regat. Desi, în unele lucrari consacrate comunitatii germane, din varii motive, monarhia de Hohenzollern-Sigmaringen este adesea ignorata, se cuvine, credem, repunerea rolului acestei dinastii de origine germana în centrul atentiei efortului de recuperare stiintifica, onesta, subliniind rolul important pe care aceasta monarhie l-a avut în procesul de modernizare a statului român. Germanii s-au aflat printre comunitatile etnice care s-au manifestat deschis si pozitiv în favoarea Unirii Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Maramuresului si Crisanei cu Regatul Român în 1918.\r\nUlterior, germanii s-au manifestat activ atât în procesul suficient de complex si de sinuos de reconstructie identitara a natiunii române, remarcându-se atât în Parlamentul Regatului României Mari, cât si prin atitudinile sustinute în presa, adunari civice, politice, confesionale, în scopul afirmarii/promovarii intereselor lor legitime încurajati si de continutul generos conceput al Rezolutiei adoptate la Alba Iulia (1 Decembrie 1918). Aflându-se pentru prima data în granitele aceluiasi stat, germanii s-au organizat rapid si pragmatic la scara teritoriala a Regatului Român, reusind sa-si aleaga – pe fondul unei excelente culturi organizationale – reprezentanti (deputati si senatori) în Parlament, alaturi de un numar semnificativ de primari si consilieri corespunzând unei distributii mentionate ca atare de catre recensamintele vremii.\r\n(...)\r\nÎn contextul complicat al razboiului rece, România a întretinut si dezvoltat relatii economice, politice si diplomatice aparte cu Republica Federala Germania (vezi contractul pentru avioanele „VFM Fokker”, semnat între 26–30 iunie 1973 în timpul vizitei în R.F.G. a lui Nicolae Ceausescu) în cadrul carora, problematica situatiei si a emigrarii cetatenilor români de etnie germana a ocupat, de fiecare data, un loc central. Vizitele la nivel înalt dintre cele doua state, aflate pe pozitii politico-ideologice diametral opuse, au ilustrat degradarea continua a situatiei comunitatii germane din România, implicit, interesul si sprijinul financiar si logistic consistent acordat de catre guvernele RFG-ului în vederea emigrarii masive a acestora în spatiul vest-german.” - fragment din Introducere