La apa mortilor

Impletind autobiografia, antropologia si (auto)ironia, romanul-confesiune al lui Dan Alexe evoca in culori vibrante un tablou din viata cenusie a unui sat din Baraganul anilor ’60–’70. Prin ochii copilului si ulterior adolescentului, care isi pierde inocenta descoperind treptat duplicitatea adultilor, erotismul si moartea, romanul reconstituie dureros de real copilaria petrecuta in comunism, zugravind totodata o fresca sociala burlesca, cu personaje sfasiate, vii si dialoguri savuroase. Densa, mustind de umor, dar strabatuta de amaraciune, La apa mortilor surprinde esenta unei Romanii disparute si ofera in acelasi timp o perspectiva surprinzatoare asupra faliilor universului totalitar, fiind scrisa cu luciditatea unui etnolog si cruzimea unui poet care refuza nostalgia.