La capatul lumii pictura de colectie Ovidiu Kloska

Întâlnirea cu „La marginea lumii” de Ovidiu Kloska Rătăcind prin cea mai recentă expoziție virtuală a lui Ovidiu Kloska, pierdut în universul său de peisaje abstracte onirice, privirea mi-a fost brusc captivată de o viziune singulară— „La marginea lumii”. Acolo, în fața mea, se desfășura o apariție luminoasă, șoptind enigme dintr-un tărâm unde timpul și materia se destramă în emoție pură. Rar întâlnești o pictură care nu doar invită la contemplare, ci îți cere abandonul total. De îndată ce am zărit această lucrare, am simțit că am ajuns pe pragul unei lumi nedescoperite. O piramidă spectrală, învăluită în nuanțe cerești de albastru, străbătută de reflexe de violet și verde smarald, domina compoziția, asemenea unei relicve a civilizațiilor uitate, dar și a unui far călăuzitor spre necunoscut. Geometria sa aproape sacră părea să conțină atât misterele trecutului, cât și un fior dintr-un viitor încă neatins. Marea măiestrie a lui Kloska constă în abilitatea sa de a construi lumi întregi prin abstracție. În această lucrare, texturile vaporoase și tușele fluide sugerează un univers aflat între formare și dispariție. Pictura respiră, pulsează, se metamorfozează—precum un miraj surprins la marginea conștiinței. Lumina și umbra se luptă într-un dans halucinant, generând o profunzime ireală, care îți dă senzația că ai putea păși dincolo de pânză, într-o dimensiune secretă. M-am trezit hipnotizat, căutând un sens în această complexitate stratificată. Era oare un ecou al unor istorii pierdute, o proiecție astrală către alte realități sau poate o metaforă despre fragilitatea existenței? Răspunsul rămânea evaziv, dar tocmai această ambiguitate dădea putere lucrării. Fiecare clipă petrecută în fața ei descoperea noi înțelesuri, noi stări—de parcă pânza însăși era vie, șoptind secrete doar celor ce aveau răbdarea să le asculte. Am făcut un pas înapoi, încercând să cuprind întreaga măreție a acestui portal de 86 x 86 cm către sublim. Am observat că pictura a fost vernisată , amplificându-i strălucirea spectrală și protejându-i frumusețea de-a lungul timpului. E semnată atât pe față, cât și pe verso, pictura purta amprenta unei adevărate comori pentru colecționari—un artefact din universul în continuă expansiune al lui Kloska. Și nu m-am putut opri din a mă întreba: cine va fi cel care o va revendica ? Cine va deține nu doar o pictură, ci și o poartă către infinit? Și astfel, am rămas încă o clipă, ezitând să plec. Poate că nu eu am descoperit această lucrare—poate că ea m-a descoperit pe mine. Ovidiu Kloska – Artistul care revelează granițele nevăzutului Biografie și Educație Ovidiu Kloska (n. 1977, Roman, România) este un artist vizual român recunoscut internațional pentru universul său artistic profund, vizionar și încărcat de simbolism. Parcursul său educațional este la fel de atipic precum arta sa: a absolvit mai întâi Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (2000), apoi și-a schimbat radical direcția, dedicându-se complet artelor vizuale și urmând atât studiile de licență, cât și cele de master la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (2013–2016). Viziune Artistică Lucrările lui Ovidiu Kloska transcend forma și materia, funcționând ca o meditație vizuală asupra misterului existenței. Arta sa explorează spiritualitatea, visul, subconștientul, delirul, transformarea și transcendența. Printr-o paletă bogată, texturi adânci și simbolism rafinat, artistul creează adevărate portaluri către tărâmuri mistice și invizibile — dimensiuni alternative pline de tăcere, poezie și vibrații interioare. „Unicitatea începe cu însăși capacitatea de a inventa un univers din lucruri sfărâmate de timp”, afirmă Kloska — o credință care răsună în fiecare tușă de pensulă. Picturile sale devin peisaje emoționale și spirituale, o îmbinare între expresionismul abstract și ritualul intuitiv. Recunoaștere și Impact Global – Peste 2000 de lucrări ale sale se află în colecții private din întreaga lume: Europa, SUA, Asia și Orientul Mijlociu – În 2023, a fost desemnat „Artistul Anului” pe platforma internațională de artă Singulart (Paris), fiind selectat dintre peste 10.000 de artiști la nivel global – Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP) Expoziții Selectate Alone to the Invisible Touch, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galați, România (2015) Memory Mark, Focșani, România (2009) – expoziție-concept despre memorie și estetica ființei urbane Galeria de Artă Espace Cotos, Saint Tropez, Franța (2007) – expoziție personală la invitația pictorului francez Georges Cotos Galeria RomanArt, Roman, România (2019) – expoziție în orașul natal Declarația Artistului „Universul meu vizual este o alchimie între vis și materie, între ceea ce poate fi atins și ceea ce poate doar fi intuit. Caut neîncetat acea tensiune poetică dintre haos și ordine, dintre întuneric și lumină. În seria mea recentă Între Negru și Divin, pătrund și mai adânc în acest spațiu liminal — un loc în care absența luminii devine sacră, iar golul începe să șoptească. Negrul nu este doar culoare sau umbră; este o prezență, o tăcere cosmică din care toate formele apar și se dizolvă. În el se adună memoria, trauma, renașterea, dar și atracția magnetică a necunoscutului divin. Sunt atras de suprafețele marcate de timp — metal ruginit, pereți decojiți, scoarță de copac — texturi care poartă povești și reziduuri spirituale. Ele îmi vorbesc, nu în cuvinte, ci în vibrații, într-un limbaj mai vechi decât limba. Colecționez aceste fragmente ale degradării lumii și le traduc în propria mea gramatică vizuală. Nu există separare între fizic și spiritual în arta mea. Gestul devine rugăciune, pigmentul devine energie, iar pânza se transformă într-un prag. Nu pictez obiecte. Eu revelez frecvențe — câmpuri de tensiune între văzut și nevăzut, între zgomot și tăcere, între rană și transcendența în care se poate transforma. Pentru mine, pictura este un act de decodificare spirituală — un ritual de deschidere a invizibilului către formă, de coliziune între subconștient și sacru. Fiecare lucrare nu este doar o piesă finalizată, ci un proces viu, un moment de abandon, o invitație pentru privitor de a pătrunde într-un spațiu de contemplație, mister și transformare.”