Lucian Blaga, „Întâlniri cu Goethe”, manuscris + dactilogramă, 1957

Lucian Blaga, ca specialist care s-a ocupat de opera poetului și gânditorului, a fost invitat de redacția revistei „Steaua” să vorbească despre „întâlnirile sale” cu Goethe, fiind rugat să nu se rezume doar la o prezentare comemorativă. Lucian Blaga afirmă că a auzit prima dată numele lui Goethe prin anii 1904-5, când era elev al învățământului primar la Școala săsească din Sebeș-Alba, aflând doar că era prieten bun cu Schiller. Trecând anii, atracția lui pentru gânditor s-a mărit, începând să publice articole și studii având ca subiect aspecte și monumente ale gândirii lui Goethe, precum „Fenomenul originar” din 1925 și „Daimonion” din 1930. În discursul său, Lucian Blaga afirmă că cea mai fecundă întâlnire a lui cu Goethe rămâne aceea în legătură cu „Faust”, fiind rugat în 1951 de „Editura de Stat pentru literatură și artă”  să traducă opera. Manuscrisul eseului „Întâlniri cu Goethe” este redactat pe 27 de pagini scrise cu creionul negru, doar recto, numerotate cu roșu în colțul din dreapta sus. Textul scris de Lucian Blaga prezintă numeroase adnotări, corecturi, ștersături și modificări pe fiecare pagină, făcute de autor înainte de a preda manuscrisul pentru a fi dactilografiat. Zece pagini sunt scrise cu creionul, iar șaptesprezece sunt scrise cu stiloul cu cerneală albastră. Ultima pagină cuprinde data la care textul era încheiat (5 mai 1954, Cluj), precum și o a doua dată (martie 1957), la care Lucian Blaga a mai adăugat un fragment întins pe o jumătate de pagină, scris cu creionul negru. Două semnături olografe ale autorului delimitează cele două redactări. Manuscrisul este însoțit de prima copie a unei dactilograme a textului, realizată în vederea publicării. Dactilograma are cincisprezece pagini care prezintă intervenții, modificări și corecturi ale autorului, toate olografe. Atât manuscrisul, cât și dactilograma, sunt scrise și redactate pe hârtie velină albă, îngălbenită de vreme, format tip A4. Fragmentul adăugat în 1957 ne spune: „Cam acestea au fost, de-a lungul unei vieți, întâlnirile mele cu Goethe. Se povestește că poetul medieval, italian, care a scris Divina comedie, era arătat cu degetul de cetățenii din Verona, cu cuvintele : Iată omul care a fost în iad. Întâlnirile mele cu Goethe n-au fost nici mai reale, nici mai puțin reale decât vizitele în iad ale lui Dante. Că l-am văzut adesea pe Goethe, rămâne astfel doar un fel de a vorbi”.