Marin Preda. Portretul scriitorului indragostit

\r\n\r\nCartea ce urmeaza este de mai multe ori atipica. Mai întâi este o carte vorbita, nu scrisa elaborata pe îndelete, cum sunt toate celelalte. În al doilea rând nu este în totalitate opera celui care semneaza pe coperta si, în mod sigur, el nu este nici unicul narator, nici personajul central al discursului. În fine, textul ca atare nu-i un discurs critic propriu–zis, este un dialog à battons rompus cu o scriitoare de origine româna care traieste de multa vreme în Occident: un dialog care are, în fapt, ca obiect central un al treilea personaj (personajul absent), adevaratul erou al cartii. Acesta este Marin Preda, disparut în mai 1980.\r\n\r\nSituatie, cum se observa, complicata, neobisnuita, oricum, pentru mine. Ecuatia acestui discurs intra mai degraba într-un scenariu epic decât într-un scenariu critic: doi indivizi care se întâmpla sa fie scriitori vorbesc despre un alt scriitor pe care ei l-au cunoscut în epoci si din unghiuri diferite. Vorbind despre el, protagonistii vorbesc, fatal, si despre ei însisi. Eu, mai putin, interlocutoarea mea (Aurora Cornu), stimulata, încoltita, hartuita de mine, vorbeste mai mult, cum este de altfel normal... Autorul de pe coperta are, aici, o functie ingrata: este animatorul discutiei, e reporterul indiscret, impertinent si insistent; e cel care transforma, la urma, convorbirea cordiala într-o carte, suprimând repetitiile, incongruitatile, inexactitatile discursului oral. Cartea vorbita devine, în cele din urma, un text, oralitatile intra într-un scenariu scriptic, pe scurt: scriitura înghite si îsi impune regulile asupra convorbirii libere si amicale, dându-i oarecare ordine si coerenta. Se produce, astfel, o modificare importanta care pericliteaza statutul cartii vorbite. Continui, totusi, s-o numesc astfel pentru ca, desi suporta rigorile scriiturii, cartea pe care o propun cititorilor mei si celor care-l pretuiesc pe Marin Preda pastreaza în buna parte semnele oralitatii. Asta vrea sa spuna: improvizatie, fragmentarism, repetitii voluntare si, mai ales involuntare, discontinuitati, vorbe buruienoase, paranteze, fugi din subiect si reveniri în subiect...\r\n\r\nEugen Simion\r\n