Mata Vinerii

Mata Vinerii este un roman in registru fantastic despre bucataria vrajitorilor bucuresteni. Carabusii prajiti, placintele de trandafiri, elixirele de iubire sau lichiorul formicosus sunt numai cateva dintre cele douazeci si una de mixturi vrajite, inventate de o adolescenta cu nume secret. O naratiune cu poveste ferma si cu final surprinzator. Romanul este cel de-al doilea din trilogia fanariota a Doinei Rusti.\r\n\r\nMata Vinerii - o jubilatie stilistica, o literatura vitala, cum erau Parfumul lui Suskind, pana la un punct, si Laur al lui Evgheni Vodolazkin, de la alt punct, mai departe. - Dan C. Mihailescu\r\n\r\nLa limita dintre magic si fantastic - in decorul unui Bucuresti pitoresc -, Mata Vinerii traseaza, ca prin vis, limitele unui univers fictional in care se amesteca, in doze potrivite, ca in alambicul unui alchimist, substantele inselatoare ale realului si acelea, atat de pregnante, ale unei irealitati, ce irump in plin cotidian. - Bianca Burta-Cernat\r\n\r\n \r\nFragment din cartea \"Mata Vinerii\" de Doina Rusti:\r\n\r\n\"- Tot ce stiu, a zis Perticari, este ca voia sa plece la Brasov! Parea ingrijorat de ceva.\r\n- Totusi, ai intrat in casa lui si-ai pus laba, l-ai furat fara remuscari, nu-i asa?\r\nSpiritistul zambi, ca si cum voia sa-mi spuna ca n-aveam cum sa-l fortez sa faca marturisiri.\r\n- Ai luat o carte verde, pe care era desenata o mata. Vezi ca stiu!?\r\n- N-am luat nimic! mi-a spus el, cu acel aer de maxima elocinta prin care adultii insala intuitiile copiilor si-ale oamenilor mai slabi.\r\nApoi, razgandindu-se, povesti repede:\r\n- Mi-a spus ca Mata Vinerii vine de la Chisinau. S-o astept la postalion.\r\n- Si?\r\n- N-a venit! O cunosti?\r\nSi eu puteam sa schimb subiectul:\r\n- Dar stiai de lichior! Asta inseamna c-ai furat cartea!\r\n- Eram prieteni, ti-am spus!\r\nNu-l credeam. Poate c-as mai fi scos ceva de la el, dar in acel moment s-a facut liniste si am aflat scopul petrecerii: Caterina se marita cu Dubois. Dupa fetele lor, era clar ca invitatii stiau pentru ce se afla acolo. Numai eu ramasesem pe dinafara, asta si pentru ca in ultimele zile nu prea dadusem pe-acasa. Totusi, faptul ca nu-mi spusesera era o tradare.\r\nIn noaptea aceea n-am putut sa inchid un ochi. Imi placea Caterina, dar imi placea si Dubois, iar in visurile mele se infiripase o dorinta subtire pentru francez. Pe-atunci, un barbat insurat era pierdut pentru mine. Nu mai putea fi folosit la ceva. Chiar daca divorta, nu mai conta, era ca o haina purtata. De asta nici n-am mai fost atenta la celelalte intamplari ale serii, cu toate ca am ramas in salon multa vreme, privind cu indiferenta la gurile care hapaneau din bucate, inclusiv din painea cu ciuperci, asteptandu-ma sa scoata la suprafata miciile stafii ascunse in suflet.\"