Poemele Anei

Poemele Anei este o carte de exceptie, îndelung construita, tratând o mare tema într-un mod aproape monografic, surprinzatoare prin diversitatea de valori, prin dinamica mijloacelor folosite si prin semantismul bogat, prin fluxul liric debordant, conferind poeziei lui Mircea Petean o dimensiune noua, a iubirii predestinate, mai presus de viata si de moarte. (Paul Aretzu)\r\nPoemele Anei , constituie o parte cu totul remarcabila în evolutia poeziei lui Mircea Petean. Încetul cu încetul poemele reusesc sa prefigureze liniar si auster chipul launtric decantat prin iubire, chipul de care nu ostenim sa ne apropiem mereu, însa pe care nicicum nu-l vom putea întrezari în aceasta viata: este chipul dinaintea recluziunii în timp. Versurile înscriu o epura parca liturgica înspre finalul cartii, care poarta de altfel si un titlu inspirat: Poemele Anei.\r\nDupa gratia unei asemenea „ aflari” a iubirii, nu se mai poate scrie ca înainte, pentru ca ea creeaza o stare , o decantare de balast întru instaurarea treptata a unei „ alte” Iubiri, una care nu cunoaste caducitatea, o stare dinspre care compasiunea si comuniunea vor prefigura orice rostire, ba mai mult: orice tacere fertila. O stare care obliga la renuntare spre a înlesni sunetul propriu, genuin, sound- ul, care doar el poate înscrie o împlinire. Sa-i acordam asadar poetului rostirea din urma, una care devine emblematica în acest sens: „ iubirea leaga ceea ce nici moartea nu dezleaga ”. ( Andrei Zanca)