Portretul lui Dorian Grey

„Estetismul lui Oscar Wilde a fost definit candva de Andre Gide ca «o permanenta disimulare, o incercare de a se apara». Iar Bernard Shaw a fost printre cei dintai care au observat ca acest coleg al sau de generatie «a devenit, din nostalgie, un apostol al Frumosului, pentru ca nu a avut prilejul sa-l intalneasca nici in casa parintilor, nici la scoala, nici in lumea in care a fost osandit sa traiasca». Fuga de lume s-a dovedit a fi intru totul iluzorie. Societatea i-a amintit cu cruzime ca nu se poate desparti de ea, ca evadarea lui in lumea esteticului, «mai presus de bine si de rau», nu il poate salva de razbunarea ei. Drama lui Wilde e drama eroului sau, omul care s-a prabusit pentru ca a crezut ca Binele si Frumosul sunt valori cu totul opuse si ca unul nu poate fi atins decat daca se renunta la celalalt. Moartea lui Dorian era o dovada ca o asemenea interpretare era neadevarata.“ - Dan Grigorescu