Raftul cu ultimele suflari

Iarna lui ’89 am petrecut-o in fata televizorului. Toate tarile transmiteau acelasi lucru. O camera. O masa. Un barbat, o femeie. Geniul Carpatilor si Mama tuturor copiilor. Un barbat cu o pusca. Femeia tipa. Tipa din piele. Filmul se intrerupe. In momentul impuscarii, operatorului i s-a rupt filmul. Scena urmatoare. Linga un zid zac, morti, barbatul si femeia. Am folosit emotia ca sa ies din locuinta mamei, iar matusa a facut cerere de cetatenie. Fara pasaport nu ma intorc, spuse ea, aia ma opresc acolo. De ce nu ne arata cum l-au impuscat pe cizmar? Ala cu siguranta mai traieste, impuscatura e trucata. (Fragment din carte)\r\nCu un cuvint lamuritor de Werner Locher-Lawrence si Jens Nielsen\r\nPostfata de Rodica Binder