Reveria petalelor în amurgul kafkian maestrul KLOSKA

În „Reveria petalelor în amurgul kafkian”, parte a ciclului „Eternitatea kafkiană cu flori la ora 7 seara”, Ovidiu Kloska reinventează natura statică într-un mod radical și contemporan. Ceea ce altădată era un gen legat de reprezentarea liniștită a obiectelor și florilor devine aici o erupție extatică a materiei și visului, un teatru metafizic al formelor în care floarea nu mai este un specimen botanic, ci o cifră a existenței, un prag tremurător între descompunere și iluminare. Compoziția, cu trecerile ei incandescente de la violet-roz la portocaliu incandescent și negrul fragmentat, pare să absoarbă pulsul tăcut al timpului și să-l reconfigureze într-o imagine suspendată a metamorfozei. Floarea, parțial dizolvată, parțial cristalizată, devine un organism oniric — deopotrivă fragil și monumental — care se deschide asemenea unui labirint de petale către inefabil. Există aici ceva simultan tandru și tulburător, ca și cum lumea de simboluri alunecoase a lui Kafka și-ar fi găsit o liniște paradoxală la apus, în ora spectrală a serii. Ceea ce face ca această lucrare să fie remarcabilă este refuzul figurativului literal. În loc să ne ofere un buchet recognoscibil, Kloska construiește un eveniment pictural, o natură statică performativă unde gestul, textura și lumina compun o formă hibridă de pictură, aparținând în egală măsură materiei și visului. Tușele oscilează între densitate caligrafică și estompări translucide, asemenea unor fragmente de scriere uitată sau aripi embrionare ale unei prezențe angelice. Această ambiguitate inserează lucrarea în estetica contemporană, unde natura statică nu mai este despre obiecte, ci despre procese, mutații și percepția temporalității. În contextul mai amplu al seriei, tabloul rezonează cu lucrările din ultimii ani, continuând explorarea constantă a florilor ca metafore ale fragilității și rezistenței. Fiecare floare devine mai puțin reprezentare și mai mult semn existențial, un vas în care stările interioare, reveriile nocturne și anxietățile subtile se condensează în formă și culoare. Dacă în pânzele anterioare floarea purta tensiunea tăcerii, aici ea dobândește o expansiune luminoasă, ca și cum ar respira în amurgul metafizic al eternității kafkiene. În cele din urmă, „Reveria petalelor în amurgul kafkian” nu este despre o floare propriu-zisă, ci despre posibilitatea de a găsi frumusețe și sens în teritoriul instabil dintre vis și dizolvare. Este o odă dedicată instabilului, efemerului, fragmentarului — o estetică a naturii statice care vorbește mai puțin despre imobilitatea obiectelor și mai mult despre vibrația perpetuă a existenței. Ovidiu Kloska – Artistul care revelează granițele nevăzutului Biografie și Educație Ovidiu Kloska (n. 1977, Roman, România) este un artist vizual român recunoscut internațional pentru universul său artistic profund, vizionar și încărcat de simbolism. Parcursul său educațional este la fel de atipic precum arta sa: a absolvit mai întâi Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (2000), apoi și-a schimbat radical direcția, dedicându-se complet artelor vizuale și urmând atât studiile de licență, cât și cele de master la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași (2013–2016). Viziune Artistică Lucrările lui Ovidiu Kloska transcend forma și materia, funcționând ca o meditație vizuală asupra misterului existenței. Arta sa explorează spiritualitatea, visul, subconștientul, delirul, transformarea și transcendența. Printr-o paletă bogată, texturi adânci și simbolism rafinat, artistul creează adevărate portaluri către tărâmuri mistice și invizibile — dimensiuni alternative pline de tăcere, poezie și vibrații interioare. „Unicitatea începe cu însăși capacitatea de a inventa un univers din lucruri sfărâmate de timp”, afirmă Kloska — o credință care răsună în fiecare tușă de pensulă. Picturile sale devin peisaje emoționale și spirituale, o îmbinare între expresionismul abstract și ritualul intuitiv. Recunoaștere și Impact Global – Peste 2000 de lucrări ale sale se află în colecții private din întreaga lume: Europa, SUA, Asia și Orientul Mijlociu – În 2023, a fost desemnat „Artistul Anului” pe platforma internațională de artă Singulart (Paris), fiind selectat dintre peste 10.000 de artiști la nivel global – Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP) Expoziții Selectate Alone to the Invisible Touch, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galați, România (2015) Memory Mark, Focșani, România (2009) – expoziție-concept despre memorie și estetica ființei urbane Galeria de Artă Espace Cotos, Saint Tropez, Franța (2007) – expoziție personală la invitația pictorului francez Georges Cotos Galeria RomanArt, Roman, România (2019) – expoziție în orașul natal Declarația Artistului „Universul meu vizual este o alchimie între vis și materie, între ceea ce poate fi atins și ceea ce poate doar fi intuit. Caut neîncetat acea tensiune poetică dintre haos și ordine, dintre întuneric și lumină. În seria mea recentă Între Negru și Divin, pătrund și mai adânc în acest spațiu liminal — un loc în care absența luminii devine sacră, iar golul începe să șoptească. Negrul nu este doar culoare sau umbră; este o prezență, o tăcere cosmică din care toate formele apar și se dizolvă. În el se adună memoria, trauma, renașterea, dar și atracția magnetică a necunoscutului divin. Sunt atras de suprafețele marcate de timp — metal ruginit, pereți decojiți, scoarță de copac — texturi care poartă povești și reziduuri spirituale. Ele îmi vorbesc, nu în cuvinte, ci în vibrații, într-un limbaj mai vechi decât limba. Colecționez aceste fragmente ale degradării lumii și le traduc în propria mea gramatică vizuală. Nu există separare între fizic și spiritual în arta mea. Gestul devine rugăciune, pigmentul devine energie, iar pânza se transformă într-un prag. Nu pictez obiecte. Eu revelez frecvențe — câmpuri de tensiune între văzut și nevăzut, între zgomot și tăcere, între rană și transcendența în care se poate transforma. Pentru mine, pictura este un act de decodificare spirituală — un ritual de deschidere a invizibilului către formă, de coliziune între subconștient și sacru. Fiecare lucrare nu este doar o piesă finalizată, ci un proces viu, un moment de abandon, o invitație pentru privitor de a pătrunde într-un spațiu de contemplație, mister și transformare.”