Schimb bratara de aur pe un colier de turcoaze

Prin urbea Sibiului isi face aparitia, din cand in cand, fantomatic, revenind din Germania sau din Spania, un personaj de un pitoresc aparte, bonom, vesel si mereu pus pe sotii: Sigi. Viata lui, povestita de el insusi, pere un subiect de roman. Ascensiunea lui naucitoare, de la simplu muncitor, proiectat direct pe platourile de filmare alaturi de mari actori romani ai timpului, te face sa te gandesti la ce zaruri norocoase i-au pus ursitele in scutece. Daca, vreodata, ar fi intalnit pestele de aur sa-i implineasca niste dorinte, poate i-ar fi cerut sa-i dea un cutit de strung mai performant sau sa-l ponteze seful mai abitir, cine stie... Dar steaua lui norocoasa, cu un numar de colturi nedefinit, avea sa-l propulseze intr-o alta lume, la fel de fantastica precum povestile copilariei. Un pui de sas plecat de jos,asa cum ii place sa spuna, cu o evolutie uluitoare, sfidand legile universale, fara a mai trece prin canoanele pamantestilor randuieli, pas cu pas adica. Acesta este Sigi, un destin scapat din scaldatoare direct in bratele zeitei Fortuna, care isi facea de lucru tocmai prin studiourile autohtone de filme rocambolesti ale unui sfarsit de veac la fel de rocambolesc. L-am sfatuit, odata, la un ceas de taina si de degustari fine, sa-si depene amintirile la masa de scris, crezand din tot sufletul ca ar fi pacat sa se piarda in neant, odata cu plecarea noastra rintre stele, un crampei din fabulosul spectacol al lumii, asa cum l-a trait el. Daca am facut bine, daca a meritat sa-l conving, vor decide cititorii. Eugen Dornescu