Sfanta Fecioara a ucigasilor platiti

„Vallejo este un scriitor patrunzator, unul care are talent pentru comentariul social. Este interesat sa evidentieze ipocrizia religioasa intr-o tara in care ucigasii poarta crucifixe, isi binecuvanteaza gloantele si se roaga sa nu rateze tinta, dar lungul sir de atrocitati pe care le expune, la inceput hipnotic, devine o pura litanie. Toate personajele naratiunii sale sunt intratat de mult sortite sa piara, incat, in momentul in care gramaticianul are de-a face cu ucigasul lui Alexis, este imposibil sa mai starneasca in vreun fel interesul pentru destinele lor deja pecetluite. Ceea ce, pana la urma, asta poate fi ideea centrala a romanului lui Vallejo.“\r\nPublishers Weekly\r\nFernando Vallejo scrie la persoana intai, intr-un stil autobiografic caruia ii manipuleaza conventiile astfel incat linia dintre autobiografie si fictiune devine foarte neclara. Folosinduse de personajul principal – un batran intelectual care revine, dupa multi ani, la Medellín, impins atat de nostalgie, cat si de dorinta de a trai o noua iubire –, autorul atinge o performanta rarisima: in doar o suta\r\nsi ceva de pagini, gratie stilului marcat de numai cateva detalii revelatoare (intro lume a scrisului caracterizata de un nou realism, sa-i spunem „realism capitalist“, inundat de sute de scene si de mii de amanunte inutile din punct de vedere literar), reuseste sa alcatuiasca portretul unui mare oras si, astfel, portretul unei tari intregi, lucru realizat pana acum de extrem de putini artisti. Iar portretul, datorita liniei narative mereu surprinzatoare, tensiunii, catorva exagerari care amplifica realitatea, tuselor reci, clinice, este inspaimantator.\r\n„Sfanta Fecioara a ucigasilor platiti este o redutabila expunere a brutalitatii care a invadat Medellinul in timpul perioadei de prosperitate a cartelului condus de Pablo Escobar. Fernando Vallejo descrie cu un umor caustic orasul si locuitorii sai: nimic nu scapa privirii sale critice si desacralizante.“