Vas cu flori ale perenitatii capodopera maestrul Ovidiu Kloska

Eternitate kafkiană cu flori la 7 PM – 7 mai 2025 În această nouă lucrare din seria „Eternitate kafkiană cu flori la 7 PM”, Ovidiu Kloska atinge poate cel mai înalt grad de fuziune între memorie, materie și poezie vizuală. Compoziția nu este doar o „natură statică”, ci un altar fragil ridicat din cenușa unui timp deteriorat, o amprentă a spațiilor abandonate și a emoțiilor tăcute care le bântuie. Lucrarea se inspiră direct dintr-un loc real – un fost parc industrial din Focșani, acum dărâmat, în care artistul obișnuia să treacă, fascinat de estetica ruinelor. Într-o hală prăbușită, cu pereți scorojiți, infiltrații, urme de graffiti și mușchi crescut peste betonul rece, Kloska a descoperit o sursă de inspirație vizuală de o forță neașteptată. Acea plasticitate brutală, acea cromatică a griurilor contaminate de timp, i-au devenit limbaj pictural. Pictura devine astfel un vas simbolic în care nu cresc flori vii, ci ecouri ale unei lumi uitate. Florile perene sunt umbre, amintiri, sedimente vizuale ale trecerii timpului. Ele nu se ofilesc – pentru că nici nu au fost vreodată vii – ci plutesc în transparențe, printre crăpături, între straturi de corodare și lumină. Tonalitățile de gri metalizat, vernil oxidat, cupru ars și alb stins formează o atmosferă de meditație în suspensie. Se resimte o vibrație de „aici a fost viață” — dar viața s-a evaporat, lăsând doar urmele sale în textură și lumină. E ca și cum lucrarea ar fi fost pictată nu cu culoare, ci cu timp solidificat. „Ora 7 PM” capătă aici o dimensiune metafizică: e momentul în care timpul încetinește, materia vorbește, iar florile kafkiene se aprind în absență. Nu e o oră a zilei, ci a memoriei. O oră în care nimic nu se întâmplă la suprafață, dar în adânc totul pulsează. Kloska reușește, prin această lucrare, să transforme ruina într-un spațiu sacru. Împletește detaliul pictural cu detritusul urban, vulnerabilitatea cu monumentalitatea. Iar în mijlocul haosului controlat, acolo unde texturile devin aproape sonore, se naște o formă de eternitate: o eternitate kafkiană, în care timpul nu e lineal, ci suspendat în mișcările interioare ale unei flori care nu mai moare pentru că nici nu mai trăiește. Ovidiu Kloska – Artistul care dezvăluie granițele nevăzutului Biografie și Educație Ovidiu Kloska (n. 1977, Roman, România) este un artist vizual român recunoscut internațional pentru universul său artistic profund, vizionar și încărcat de simbolism. Parcursul său educațional este la fel de neconvențional și fascinant ca și opera sa: a absolvit mai întâi Facultatea de Electronică și Telecomunicații din cadrul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași (2000), apoi și-a redirecționat complet atenția către artele vizuale, obținând atât diploma de licență, cât și cea de master în cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași (2013–2016). Viziune Artistică Opera lui Ovidiu Kloska transcende forma și materia, funcționând ca o meditație vizuală asupra misterului existenței. Arta sa explorează spiritualitatea, visul, subconștientul, delirul, transformarea și transcendența. Printr-o paletă bogată, texturi adânci și simbolism rafinat, artistul creează porți către tărâmuri mistice și nevăzute — dimensiuni alternative pline de tăcere, poezie și freamăt interior. „Unicitatea începe cu însăși capacitatea de a inventa un univers din lucruri sfărâmate de timp”, afirmă Kloska — o convingere care străbate fiecare tușă de pensulă. Picturile sale devin peisaje emoționale și spirituale, unind expresia abstractă cu ritualul intuitiv. Recunoaștere și Impact Global – Peste 2.000 de lucrări ale sale se regăsesc în colecții private din întreaga lume, inclusiv Europa, SUA, Asia și Orientul Mijlociu – În 2023, a fost desemnat „Artistul Anului” pe prestigioasa platformă internațională de artă Singulart (Paris), fiind selectat din peste 10.000 de artiști la nivel global – Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP) Expoziții Selective Alone to the Invisible Touch, Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, Galați, România (2015) Memory Mark, Focșani, România (2009) – expoziție-concept despre memorie și estetica omului urban Espace Cotos Art Gallery, Saint Tropez, Franța (2007) – expoziție personală la invitația pictorului francez Georges Cotos RomanArt Gallery, Roman, România (2019) – expoziție în orașul natal al artistului Declarație de Artist Universul meu vizual este o alchimie între vis și materie, între ceea ce poate fi atins și ceea ce doar se intuiește. Caut în mod constant acea tensiune poetică între haos și ordine, între întuneric și lumină. În seria Between the Black and Divine, pășesc și mai adânc în acest spațiu de graniță — un loc în care absența luminii devine sacră, iar vidul începe să șoptească. Negrul nu este doar o culoare sau o umbră; este o prezență, o tăcere cosmică din care toate formele se nasc și în care toate se dizolvă. El poartă în sine memorie, traumă, renaștere, dar și atracția magnetică a divinului necunoscut. Sunt atras de suprafețe marcate de timp — metal ruginit, ziduri scorojite, scoarța copacilor — texturi care poartă povești și o amprentă spirituală. Acestea îmi vorbesc, nu în cuvinte, ci în vibrații, într-un limbaj mai vechi decât limbajul însuși. Adun aceste fragmente ale degradării lumii și le transform într-o gramatică vizuală personală. Pentru mine, nu există graniță între fizic și spiritual în procesul artistic. Gestul devine rugăciune, pigmentul devine energie, iar pânza se transformă într-un prag. Nu pictez obiecte, ci dezvălui frecvențe — câmpuri de tensiune între vizibil și invizibil, între zgomot și tăcere, între rană și transcendența pe care o poate atinge. Pictura este, pentru mine, un act de decodare spirituală — un ritual de deschidere a invizibilului către formă, de coliziune între subconștient și sacru. Fiecare lucrare nu este doar un obiect finalizat, ci un proces viu, un moment de abandon și o invitație adresată privitorului de a păși într-un spațiu al contemplației, al misterului și al transformării.