Vocile Penelopei : tonuri si accente în poezia contemporana româneasca

Scriu aici, de la bun început si cu oarecare asprime în bataia tastelor, ca literatura nu poate fi despartita de reusita estetica, pe care nu o consider în vreun fel conditionata de haloul masculin sau feminin al mesajului si nici de genul celui/ celei care îl propune. Dar fixarea valorii estetice depinde, într-o masura care nu poate fi desconsiderata, de receptarea ei. De modalitatea în care e condus procesul interpretativ într-o încapere vasta, în care instrumentarul e folosit atât în orizontul deschis al gândirii, cât si în firidele prejudecatilor. Mai exact, nu am de gând sa ignor hibriditatea esteticului (în care se pot topi conceptii variate, inclusiv raporturile cu ideologicul) si nici sa propovaduiesc superioritatea unei parti dintr-un organism (literar) în care, pe model jungian, masculinul si femininul coexista în proportii variabile […].\r\n\r\nVariabile sunt si valorile oxitocinei. Cum neuropeptidele sunt reglate atât de estrogen, cât si de testosteron, nu-mi ramâne decât sa ma încred în efectul lor asupra corpului amigdalian si sa merg, cu calm si încredere, mai departe.