Mineiul lunii aprilie, Râmnic, 1780 - D

Mineiul. Luna lui Aprilie. Carele s-au tipărit acum întâiu rumânește cu blagosloveniia prea sfințitului Mitropolit al Ungrovlahiiei, Kyr Grigorie; prin nevoința și tâlmăcirea, iubitoriului de Dumnezeu Kyr Filaret, episcopul Râmnicului. În sfânta Episcopie a Râmnicului : de Popa Costandin Tipograful Râmniceanul și de Popa Costandin Mihailovici Tipograful ; , la anul dela Hristos, 1780. — , 143 f. (cu signat.) : il ; 4º (30 cm) ; 2 col., 36-40 R/col (24 x 17 cm) Colofon: “S-au început acest lucru la dechemvrie, în 9 (1779) și au luat sfârșit la Ianuarie, în 29 (1780)” Primul dintre mineiele râmnicene date în tipar după moartea episcopului Chesarie.  Observăm faptul că Bogorodicinele nu mai constituie, la această dată, o secțiune aparte, ci constituie parte integrantă a textului principal. Altminteri, regăsim aceleași particularități în organizarea materialului (slujbe, tipicul, grafica). Stema domnitorului Alexandru Ipsilanti,frontispiciul pe trei laturi, cu Pantokratorul, în anturaj de tulpini înflorite (de narcisă și acant, pe fundal alb) plus elemente de foliaj în afara cadrului, revine în deschiderea Mineiului, precedat de gravura nelipsită cu Răstignirea (semnată : P. C.). Aceasta este însoțită, pe verso-ul ultimei file liminare, nu doar de obișnuitul tropar, ci și de nota privind contribuția dumnealui Iordan Biv Vel Grammatic Cappadochianul, inclusă în aceleași spațiu sau cadru decorativ al paginii, mărginit de chenarul fitomorf. Aceeași frază – s-au îndreptat tâlmăcirea acestui Mineiu din limba elinească pre limba rumânească... a fost introdusă și în epilog, după impressum-ul pe care îl reproducem mai sus, sub denumirea convențională de colofon. După care vine la rând menționarea contribuției editoriale a lui Anatolie ierodiaconul, ca tocmitoriul și așezătoriul slujbelor precum și cea a diortosirii de către monahul Rafail, a întregii cărți. Tot acest epilog, de la Slavă, cinste..., și până la ultima mențiune, este înghesuit imediat sub ultimele rânduri ale coloanelor, respectiv: Și acum, a Praznicului: slavoslovia cea mare, și Sfârșitul Lunii lui Aprilie, și lui Dumnezeu laudă (imprimate cu roșu). Economia de spațiu tipografic este foarte riguroasă, în acest caz, așa cum se poate observa din conținutul Mineiului, fără ca prin această drămuire a spațiului tipografic, impresia de echilibru să se diminueze. De altfel, ornamentica însăși este foarte restrânsă (nu este inserată în text nicio mică icoană de praznic, nu apare nicio vinietă de final, cu atât mai puțin frontispicii, în xilogravură, altele decât cele stabilite pentru secțiunile de început, ale cărții). Aflăm doar minime elemente tipografice – vinietele de colontitlu și frizele în centrul cărora se află slove majuscule sau minuscule (e, G, n etc.), de multe ori în scop pur decorativ, multe formând perechi suprapuse – i / i, g / g, e / i, a / i, n / a, dar și prenume de zețari (scrise integral ori pe jumătate), dispuse pe 2 rânduri de motive fitomorfe, ca Șăr(ban) (uneori sugerat, doar, prin două litere ș b) sau doar pe un rând: Ene.  Predoslovia este împodobită, ca de obicei, cu același model de frontispiciu: bobocul de lalea între vrejuri de palmete, flancat de șiruri de flori mici de trifoi, stilizate. Din prefața urmașului în scaunul episcopal, al lui Chesarie, Filaret: “De au fost altă dată luna lui Aprilie cea mai pricinuitoare de veselie, pentru căci fiind cea de-al doilea a primăverii, întru care înălțându-se soarele își adaogă căldura, și îndeamnă toată firea spre rodirea celor de mâna Ziditoriului sădite semințe, dar pentru căci nu s-au învrednicit cununii ceii care i s-ar fi înpletit de înțelepciunea luminătoriului ce au apus de la noi, zicem, prea iubitului nostru întru Hristos frate, și cu toată învățătura înpodobit fericitului episcop, Kyr Chesarie, acum nu i să cuvine a să înpodobi cu streine flori, ci cu jale să cade a-și arăta mâhnirea, ne priimind mângâiare, pentru căci i s-au luat mirele prin carele aștepta a i să alcătui cununa începăturii pre cum și la celelalte luni, și pentru care i să cuvenia a să bucura. Dar fiind că la acest lucru al tâlmăcitului mineelor, și la îndemnarea tipăritului lor, nu numai la un sfat am fost din început, ci și la osârdie cu asemeneași râvnă, și mai vârtos poftindu-ne fericitul, și la cele dupre urmă ceasuri ale sfârșitului vieții prin însuși rostul său, ca să nu contenim lucrul, ci după putere a ne sili spre săvârșirea acelui de obște folositoriu, și Besericii înpodobitoriu lucru. Pentru aceia împlinind frățeasca poruncă și săvârșind râvna păstorească, pre cum fericitul au suferit iuțimea gerului a ostenelelor trecutelor luni de iarnă, așa și noi nu fugim de păliciunea soarelui a lunilor celor de vară ci prin ajutor