Mineiul lunii iunie, Râmnic, 1780 - D

Mineiul. Luna lui Iunie. Carele s-au tipărit acum întâiu rumânește  cu blagosloveniia prea sfințitului Mitropolit al Ungrovlahiiei, Kyr Grigorie; prin nevoința și tâlmăcirea, iubitoriului de Dumnezeu Kyr Filaret, episcopul Râmnicului. În sfânta Episcopie a Râmnicului : de Popa Costandin Tipograful Râmniceanul și de Popa Costandin Mihailovici Tipograful ; , la anul dela Hristos, 1780.  , 135 f. : il. (cu signat.) ; 4º (28 cm) ; 2 col., 36-40 R/col (25 x 17 cm) Colofon : “ S-au început acest lucru la martie, în 26, și au luat sfârșit la mai în 16” Un specimen din mineiul râmnicean al seriei 1776-1780, care are toate caracteristicile poligrafice obișnuite, ale seriei și, punctual, toată partea introductivă, cu prefața episcopului Filaret, gravura cu Răstignirea, realizată de “Popa Costandin” pe verso-ul ultimei foi liminare, acolo unde se află și informația privind diortosirea tălmăcirii din grecește, a cărții, de către grămăticul Iordan capadochianul. Nota respectivă este identic reprodusă în textul epilogului, urmată de mențiunea: “La acest Mineiu al lunii lui Iunie au fost ostenitoriu la scris cu mâna, tocmitoriu și așăzătoriu slujbelor cu rânduiala pre cum să vede, după izvoarele celor ce au fost Tâlmăcitori, Kyr Anatolie Ierodiaconul din sfânta Episcopie. Iară la tipărire s-au diorthosit de Monahul Rafail din Sfânta Mănăstire Hurezii.” Ornamentația de compoziție tipografică este aceeași și ea include, în frizele de capitol (sau coloană) semnături ale zețarilor: Dobrin, Dobre, Șărban, Gheorghie sau Ene. La f. 91r și 119r, acest Ene se semnează cu tot cu numele de familie – Caraman și inițiala meșteșugului, j (de la jățariu), ca și Dobre, la f. 100r – Dobre Caraman J.  Sunt prezente însă, în pofida eforturilor acestei echipe, anumite erori de numerotare și unele decalaje în imprimare. Textul Mineiului se deschide sub un frontispiciu cu Iisus Hristos în ipostaza Pantokrator; are 3 laturi (încadrând titlul de intrare în materie), cu cadru decorativ tip consolă, cu amplu foliaj palmat anturând medalionul hristic dar și cu elemente foliacee și păsări, în afara cadrului. Acest model predomină în grafica mineielor începând cu anul 1779; el se inspiră foarte fidel din gravura cu pantokrator din Mineiele scoase de episcopul Mitrofan al Buzăului, la 1698, care se aseamănă, la rându-i, din punct de vedere stilistic și compozițional, frontispiciului cu Iisus-Emanuel din Evanghelia greco-română, de la 1693 (practic, același repertoriu). Frontispiciul deschide și Mineiul de Râmnic pe luna noiembrie, 1778, cu semnătura tiparnicului și gravorului Constantin, cel care lucrase și portalul istoriat al titlului, tipic întregii serii. Aici apare semnătura lui Di(imitrie) (Mihailovici) T(ipograful), tot în formă abreviată. Celelalte particularități xilografice sunt identice cu ale mineielor precedente, inclusiv stema, dar stihurile la stemă sunt schimbate (încep cu Adunare a creștinilor norodul cel românesc / rădică-ți mâinile spre înălțime și roagă pre Înpăratul ceresc). Exemplar complet, în stare bună, afectat de manipulările frecvente și neglijente – depozite de ceară, patină vulgară, slăbirea cusăturilor în ultima parte corpului cărții, cu desprinderea ultimelor 2 foi; cuprinde multe însemnări olografe pe forzațuri și un cartuș desenat ce cuprinde în interior o rugăciune. Regăsim autograful logofătului Constantin Aninoșanu – legatarul colecției bibliofile a lui Dosithei Aninoșanu - pe forzaț, cum și sigiliul său rotund, aplicat în fum, pe prima filă recto a Mineiului, în infrapagină, alături de semnătura foarte clară a aceluiași; revine la f. 128v, în josul primei coloane de text. Același tip de legătură ca Mineiul lunii februarie anterior descris. Denumirea lunii liturgice (în forma IUNE) deasupra mandorlei din câmpul central al primei coperți, înfățișând icoana Maicii Domnului cu Pruncul (între icoană și marginea polilobată a medalionului se interpun palmete răsfrânte). Urme de aurire dar detaliile portretistice au devenit, din păcate, indistincte. Urme ale foiței de aur se pot obseva și pe fiarele florale din colțurile chenarului interior, al ramei, pe muchii și întrucâtva pe marginea lată, exterioară. Sunt mai clare detaliile decorației nervurilor, în număr de 3, ale cotorului. Capetele cotorului au crăpături și miic zone lipsă. Învelitoarea este afectată de atacul carilor. Subzistă fragmente ale fostelor închizători, cea din spate a fost desprinsă cu tot cu învelitoare (blatul de lemn este dezvelit). Diverse semne de uzură, pe ambele coperte. Însemnare pe forzațul fix anterior: “Și acest Mineiu este unul din cele doosprezece ce au fost ale sfințií sale părintelui arhimandritul Dosithei Aninoșanu, pre care la anul 1812 ma(i)nainte de a să săvârși cu