Mineiul lunii februarie, Râmnic, 1779 - D

Mineiul. Luna lui Fevruarie. Care s-au tipărit acum întâiu rumânește cu blagosloveniia sfințitului Mitropolit al Ungrovlahiiei, Kyr Grigorie; prin nevoința și tâlmăcirea, iubitoriului de Dumnezeu Kyr Chesarie, episcopul Râmnicului. În sfânta Episcopie a Râmnicului : de Popa Costandin Tipograful Râmniceanul și de Popa Costandin Mihailovici Tipograful ; , la anul dela Hristos, 1779. + 161 f. (cu signat.) : il ; 4º (28 cm) ; 2 col., 36-40 R/col (25 x 17 cm) Colofon: “S-au început acest lucru la avgust, în 9; și au luat sfârșit la septemvrie, în 28”. Exemplarele complete conțin o notă privind diortosirea versiunii românești (la f. v): “S-au îndreptat tâlmăcirea acestui Mineiu din limba elinească pre limba rumânească de Dumnealui Iordan Biv Vel Grammatic Cappadochianul”. Acest exemplar, căruia îi lipsesc foaia de titlu și prefața chesariană (implicit gravura de pe verso-ul ultimei file liminare), o are, în schimb, pe cea de-a doua, la f. 156r. Textul respectiv apare într-un cartuș ornamental. Este prezent și în alte tipărituri de Râmnic, nu doar în seria acestor Mineie (de ex., în Triodul din 1782): “Purtătoriu de grijă fiind Tipografiei Kyr Ioachim Ieromonahul din sf(â)nta Mitropolie”. Același Ioachim care contribuise la apariția Psaltirii din 1779 și a altor imprimate de Râmnic și București (cum ar fi Evanghelia din 1775). Despre filiația și contextul apariției Mineielor de Râmnic, cum și despre de munca asiduă și viziunea care stă la temeiul lor, pr. prof. Mircea Păcurariu afirmă: “Chesarie a refăcut vechea tipografie râmniceană, aducând materialul necesar de la Sibiu, prin mijlocirea prietenului său, omul de afaceri Hagi Constantin Pop. Acum au apărut Octoihul (1776), Triodul (1777), Ceaslovul (1779) și Psaltirea (1779). Dar opera de căpetenie a lui Chesarie o constituie Mineiele pe lunile octombrie-martie, tipărite pentru prima oară românește, în anii 1776-1779 (pe octombrie 1776, noiembrie 1778, iar celelalte în 1779, restul Mineielor – pe lunile aprilie-septembrie, au apărut în 1780, sub episcopul Filaret). Mult timp s-a crezut că traducerea lor ar aparține celor doi episcopi, așa cum se arată în foile de titlu. Dar profesorul universitar Gabriel Țepelea a dovedit că tălmăcirea s-a făcut în mai multe etape și că aparține mai multor oameni de cultură. Astfel, o primă traducere, fragmentară, după Mineiele grecești a făcut mitropolitul Dosoftei în cartea sa Viața și petrecerea sfinților (sinaxare sau viețile sfinților de fiecare zi); ele au fost preluate de episcopul Mitrofan în ediția slavo-română a Mineielor de la Buzău, din 1698. A urmat Antologhionul românesc de la Râmnic, din 1737, tipărit de episcopul Climent, care nu era altceva decât un Minei prescurtat ce cuprindea cântările, viețile de sfinți și tipicul slujbelor din Mineie, dar numai pentru zilele de duminici și sărbători. A fost reeditat la Râmnic, în 1745 și 1766, precum și la Iași, în 1755. Traducerea imnelor liturgice din acest Antologhion aparținea episcopului Damaschin Dascălul, care n-a reușit să-l tipărească în timpul vieții sale. Textele respective vor fi apoi preluate în ediția integrală a Mineielor de la Râmnic, din 1776-1780. Nu este exclus ca Damaschin să fi tradus parțial și alte mineie. (…) În orice caz, episcopii Chesarie și Filaret au meritul că au luat inițiativa tipăririi și au dus-o la bun sfârșit; au supraveghreat lucrarea de revizuire și corectare a textelor mai vechi. Limba Mineielor este unitară, folosindu-se cuvinte de largă circulație, multe arhaice, remarcabile prin varietate și naturalețe, cu fraze armonios alcătuite, specifice limajului bisericesc. O altă contribuție remarcabilă a episcopului Chesarie, ca și a urmașului său, Filaret o constituie prefețele celor 12 Mineie. În cele șase prefețe la Mineiele tipărite de Chesarie, el punea în lumină importanța fiecărei luni, pe temeiuri istorice și mitologice, prezenta datini religioase de origine romană, păstrate de poporul nostru, fapte biblice mai de seamă, precum și sărbătorile fiecărei luni. În mai multe prefețe făcea scurte incursiuni în istoria poporului român, aducând dovezi cu privire la originea latină a poporului și a limbii noastre. (…) Un cuprins asemănător au și cele șase prefețe semnate de Filaret, deși el nu sublinia cu atâta claritate ideile referitoare la originea și continuitatea noastră pe teritoriul vechii Dacii (…). În sfârșit, nu tebuie trecut cu vederea faptul că această primă ediție integrală a Mineielor a stat la baza unor ediții ulterioare: Buda, 1804-1805, Mănăstirea Neamț, 1830-1832, și la Sibiu, în 1853-1856, sub îndrumarea lui Andrei Șaguna. Aceste ediții reproduceau integral și prefețele semnate de episcopii Chesarie și Filaret. În Mineiul pe februarie, episcopul Chesarie explică specificu