RARE- FINE COGNAC DE LAROCHE, CL 73 GR 40, ANI 70, IMPORTED ITALY, BALLOR

-RARO- FINE LAROCHE COGNAC ,

CL 73 GR 40, ANNI '70 , IMPORTATO DALL'ITALIA, FREUD  BALLOR

Bottiglia......RARA COLLEZIONE

bottiglie - Collezione BOTTIGLIE

Coniac
Probabil cel mai faimos rachiu din lume, Trebbiano își ia numele de la orașul cu același nume din departamentul Charente, imediat la nord de Bordeaux, în sud-vestul Franței, lângă coasta Atlanticului. Când generalul roman Iulius Caesar (100-44 î.Hr.) a cucerit Galia, legionarii săi au adus strugurii Trebbiano din pământul lor, care mai târziu a devenit principalul soi de struguri pentru coniac. Potrivit legendei, numele regiunii Cognac datează de la generalul roman Comnus. În secolul al XII-lea, a apărut spriting-ul, conservarea unui vin prin adăugarea de țuică de vin. De asemenea, s-a descoperit că vinul din regiunea Cognac era deosebit de potrivit pentru distilare. În jurul anului 1530, olandezii au introdus arta distilării în această zonă, numind distilatele de vin „Brandewijn”, din care derivă termenul englezesc brandy. La acea vreme, era obișnuit să se producă distilate prin distilare unică, așa cum se întâmplă și astăzi cu Armagnac.


Potrivit legendei, inventarea coniacului prin dublă distilare este atribuită Chevalier de la Croix Maron, Seigneur de Segonzac (strămoșul familiei Castelbajac producătoare de coniac) la sfârșitul secolului al XVI-lea. Se spune că cavalerul profund religios a visat că diavolul a vrut să-și fure sufletul arzându-l într-un cazan. Cu toate acestea, datorită credinței ei neclintite, ea a supraviețuit nevătămată calvarului. Și o a doua încercare de distilare a diavolului a fost, de asemenea, nereușită, așa că cavalerul a avut ideea de a extrage sufletul spiritului cu o a doua distilare. Noua băutură a prins rapid, iar olandezul Augustin Godet a fost primul care a primit permisiunea statului de a exporta coniac. Un anume Jean Martell s-a stabilit în Cognac în 1715 și a produs coniac, urmat de Richard Hennessy și alții care se numără și astăzi printre cele mai renumite mărci.

În jurul anului 1870, filoxera a ajuns în zonă și a distrus, de asemenea, multe podgorii din Charente. Suprafața vie de astăzi de aproximativ 75.000 de hectare este doar o treime din ceea ce era atunci. Baza pentru 90% din producția de coniac este în principal Saint-Émilion/Ugni Blanc (Trebbiano Toscano ), precum și Colombard și, într-o măsură mai mică, Folle Blanche .

CUVEA
Celebru în întreaga lume, coniacul beneficiază din 1909 de un A.O.C. care îi reglementează producția. Numai coniac poate fi numit licoarea rezultată din băuturi spirtoase provenite din recoltele din zona de denumire controlată a coniacului. Acest lichior trebuie distilat și maturat la fața locului folosind tehnici autorizate: dublă distilare într-un alambic de cupru Charente, învechire în butoaie de stejar și respectarea unui timp minim de învechire. Un coniac bun urmează un proces complex de producție. Nu este niciodată produsă din eau-de-vie dintr-o singură epocă, ci este mai degrabă rezultatul „căsătoriei” de eaux-de-vie de diferite vârste și epoca, ajungând uneori până la o sută. Pentru a stabili vârsta coniacului, numărați doar anii de ședere în butoaie sau butoaie de lemn. Într-adevăr, de îndată ce este transferat într-un recipient de sticlă, apa-de-vie oprește îmbătrânirea. Cu cât îmbătrânește mai mult, cu atât coniacul câștigă mai mult în complexitate, parfum, aromă și gust (arome picante, piper și scorțișoară). Rețineți că numai coniacurile făcute exclusiv din Petite și Grande Champagne (minimum 50%) au dreptul la denumirea „Fine Champagne”.

În primul rând este bine să precizăm că denumirea de coniac este de origine olandeză și derivă din „brandewijn”, care înseamnă „vin ars”. Prin urmare, este o lichior care se naște din sucul, pulpa sau coaja unui fruct. S-a născut în secolele VII - VIII după Hristos, de către alchimiștii arabi, care l-au folosit ca medicament. Difuzarea sa în Europa a fost posibilă datorită Spaniei și Irlandei. Se caracterizează printr-un conținut de alcool de 40 de grade.

Se caracterizează prin îmbătrânire în butoaie de stejar sau prin metoda „criaderas y soleras”. Această metodă implică umplerea butoaielor de stejar care sunt dispuse în rânduri suprapuse. Începeți întotdeauna și numai prin umplerea celor din partea de sus: după un an, o parte din conținut este turnată în butoaiele de mai jos, în timp ce cele superioare vor primi un brandy nou. În acest fel, vinul pe care îl obținem la baza acestui aranjament nu este doar gata pentru a fi consumat, dar mai presus de toate va prezenta arome și arome deosebite, date tocmai de amestecul continuu.

Distilarea are loc în două momente, motiv pentru care vorbim de distilarea dublă, care are loc în albiuri de cupru discontinue; prima distilare, numită „broullis”, produce un lichid de aproximativ 28 ° în timp ce a doua, „bonnechauffe” duce la un produs cu un procent de alcool în volum egal cu 72%.

Le fasi dell'invecchiamento sono tre:
assorbimento
digestione
ossidazione
cognac Durante la prima fase di invecchiamento, il cognac assorbe i fenoli della lignina presente sulle doghe, che conferiscono il particolare colore del cognac: in questa fase vengono utilizzate botti nuove, cioè quei contenitori furono utilizzati tre volte e per otto mesi consecutivi.
Questa fase, detta estrazione, libera le doghe dai sali minerali.
Dopo l'estrazione, che dura dagli otto ai dodici mesi, il cognac viene travasato in botti più vecchie per la fase di digestione, che dura dai due ai cinque anni.
L'ossidazione dei tannini conferisce la fissazione del colore, mentre il contatto con il legno invecchiato conferisce al cognac sensazioni sensoriali complesse: in termini di colore, va specificato che l'introduzione di caramello fino allo 0,5% con il solo scopo di rendere il colore del liquido più vivido.
Nella terza fase avviene l'ossidazione, l'invecchiamento vero e proprio, che rende il distillato complesso e interessante.
Questa fase può durare decenni, durante i quali il Cognac continua ad invecchiare: la trasformazione viene infatti interrotta solo quando avviene l'imbottigliamento.

Non è però possibile invecchiare un cognac per più di 60 anni: questo fatto è dovuto al naturale e benevolo scambio di ossigeno con l'esterno, che provoca un'evaporazione volumetrica del 2/3%.

In realtà il cognac diventa così solo in fase di assemblaggio, quando si effettua la riduzione con acqua distillata che porta la gradazione alcolica tra il 38% e il 42% in volume: va ricordato che il brandy contenuto nelle botti ha un volume compreso tra 70 % e 72%
Inglese: Very Superior Old Pale (stravecchio superiore giallo-paglierino); brandy o brandy invecchiato dai 18 ai 25 anni.
Inglese: molto molto superiore vecchio pallido grappa o brandy invecchiato dai 25 ai 40 anni.

Ciao, hai appena acquistato da Robavecchia. Sei il migliore! :) IMPORTANTE! Se fossi soddisfatto del prodotto che hai acquistato da noi e del modo in cui sei stato trattato, ci aiuterebbe se potessi darci una valutazione positiva e il punteggio massimo, 5 stelle, per ciascuno dei 4 criteri visualizzati dal sistema Okazii. Se non sei soddisfatto del prodotto ordinato o della sua qualità, ti preghiamo di contattarci telefonicamente o via e-mail e GARANTIAMO UNA SOLUZIONE POSITIVA DELLA SITUAZIONE . Grazie e vi aspettiamo! Robavecchia".