Acolo unde noaptea se uită pe sine în ochii zorilor Kloska

" Acolo unde noaptea se uită pe sine în ochii zorilor " / 130 x 70 cm / vernisata În această lucrare magistrală din seria „Muninatele vise matinale ale Alisei ”, Ovidiu Kloska nu doar depășește limitele abstractului—ci creează un eveniment metafizic, o fisură luminoasă în vălul dintre lumi. Pictura pulsează cu energia devenirii. Nu redă un moment, ci îl invocă. O turbulență spectrală răsare din viduri ultramarin profunde, unde explozii de carmin, cian și alburi fantomatice vibrează precum fragmente de memorie întoarse dintr-un cosmos uitat. Aici, pigmentul respiră, iar gestul devine rugăciune. Compoziția evocă filonul metafizic al abstracțiunii lirice, amintind de vastitățile tăcute ale lui Zao Wou-Ki—dar cu o febrilitate mai acută. Dacă la Wou-Ki pânza plutește în respirația liniștită a Tao-ului, viziunea lui Kloska este tensionată, aproape apocaliptică. Tușele nu plutesc, ci se ciocnesc. Vidul nu este senin—este tulburat de mit, rană și revelație. Lucrarea este străbătută de prezența nevăzută a lui Za Wichi, entitatea mitică ce bântuie întreaga serie ca simbol al transformării interioare. Deși niciodată vizibil, el lasă urme în distorsiunea spațiului, în gesturile spectrale care sparg suprafața. Za Wichi nu apare—el deformează. Prezența lui frânge matricea materiei și o deschide spre sacrul invizibil. Nu mai suntem în teritoriul picturii ca reprezentare. Aceasta este pictură ca cosmogeneză. Un ritual de lumină, culoare și disoluție. O coregrafie sacră între spirit și haos. Lucrarea rezonează cu nevoia contemporană de a recupera misterul, de a atinge marginea unde sinele se dizolvă în necunoscut. Ovidiu Kloska, în această lucrare, nu pictează pur și simplu—el rememorează pe pânză ecouri ale metafizicului. Iar prin acea amintire, și noi începem să ne trezim.